Comentarii inspirate (st. 2)

Greutățile care vor veni

Sabat după-amiază, 2 iulie

Trăsăturile noastre de caracter greşite nu sunt întotdeauna vizibile pentru noi, deşi poate că pentru alţii sunt evidente. Dar timpul şi circumstanţele ne vor pune la încercare cu siguranţă şi vor aduce la lumină aurul caracterului sau vor descoperi un metal inferior. Niciunul dintre noi nu este cunoscut sau citit de toţi oamenii până când nu este testat în creuzetul lui Dumnezeu. Fiecare gând josnic, fiecare faptă greşită descoperă un defect de caracter. Aceste trăsături colţuroase trebuie să fie aduse sub daltă şi sub ciocan în marele atelier al lui Dumnezeu, iar harul Său trebuie să le şlefuiască şi să le lustruiască, astfel încât să devenim potriviţi pentru a avea un loc în templul cel glorios. – Mărturii, vol. 4, pp. 540–541

Mulți oameni din zilele noastre cred că atunci când încep viața de credință vor fi scutiți de orice lipsuri și dificultăți. Însă oricine își ia crucea și Îl urmează pe Hristos ajunge, în experiența lui, la un Refidim. Viața nu este alcătuită numai din pășuni verzi și izvoare răcoritoare. Dezamăgirea ne copleșește, apar privațiuni, vin situații care ne fac să ajungem în poziții dificile. Când mergem înainte pe calea cea strâmtă, făcând, după părerea noastră, tot ce putem mai bine, observăm că vin peste noi încercări cumplite. … Mustrați de conștiință, ne gândim că, dacă am fi umblat cu Dumnezeu, nu am fi ajuns niciodată să suferim atât de mult. …
Însă, în vechime, Domnul Și-a dus poporul la Refidim și El poate hotărî să ne treacă și pe noi pe acolo, ca să ne încerce credința și loialitatea față de El. În îndurarea Sa față de noi, El nu ne așază în locurile cele mai ușoare, pentru că, dacă ar face așa, am ajunge să fim mulțumiți de noi înșine și am uita că Domnul este sprijinul nostru la vreme de nevoie. Dar El vrea să ni se descopere în situațiile-limită prin care trecem și să ne descopere resursele inepuizabile pe care le avem la dispoziție, indiferent de împrejurările în care ne aflăm, iar dezamăgirea și încercarea sunt îngăduite să vină asupra noastră ca să ne dăm seama cât de neajutorați suntem și să învățăm să-L chemăm pe Domnul în ajutor ca un copil care, atunci când îi este sete sau foame, merge la tatăl său pământesc. – Signs of the Times, 10 septembrie 1896

Pe orice cale sunt spini. Toți cei care urmează călăuzirea Domnului, trebuie să se aștepte să întâmpine dezamăgiri, suferințe și pierderi. Însă un spirit de adevărat eroism îi va ajuta să treacă peste toate acestea. Mulți amplifică aparente dificultăți și apoi încep să se plângă și să lase cale liberă deznădejdii. Astfel de oameni au nevoie de o mare schimbare a lor înșiși. Ei au nevoie să se autodisciplineze, să depună efort și să își depășească toate aceste simțăminte copilărești. …
Fiecare om ar trebui să aibă o țintă în viață, un obiectiv. Coapsele minții trebuie să fie încinse și gândurile, deprinse să rămână fixate asupra țintei de atins la fel ca acul busolei care este întotdeauna îndreptat spre nord. … Scopurile valoroase trebuie să fie păstrate mereu în atenție și fiecare gând și faptă să țintească spre aducerea lor la îndeplinire. Întotdeauna să existe o țintă precisă de atins. – The Faith I Live By, p. 316

Duminică, 3 iulie Luați prin surprindere?

Petru a înţeles cu greu această învăţătură amară, și anume că drumul lui Hristos pe pământ trecea prin luptă și umilinţă. Ucenicul se dădea înapoi în faţa părtășiei cu Domnul său în suferinţă. Dar, în văpaia focului din cuptor, el trebuia să înveţe binecuvântarea adusă de aceasta. Multă vreme după aceea, când fiinţa lui atât de activă era aplecată sub povara anilor și a muncii, a scris: „Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi, dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos ca să vă bucuraţi și să vă veseliţi și la arătarea slavei Lui” (1 Petru 4:12,13).
… [Isus] a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-ș i ia crucea și să Mă urmeze.” Crucea era asociată cu puterea Romei. Era instrumentul celei mai crude și mai umilitoare forme de moarte. Criminalii cei mai decăzuţi erau puși să-ș i poarte crucea până la locul de execuţie și adesea, când urma să le fie pusă în spinare, se împotriveau cu disperare până când erau biruiţi și instrumentul de tortură era legat de ei. Dar Isus le-a poruncit urmașilor Săi să-ș i ia crucea și să o poarte după El. Pentru ucenici, cuvintele Lui, deși puțin înţelese, arătau că trebuie să fie supuși până la cea mai mare umilinţă – supunere până la moarte pentru Numele lui Hristos. Cuvintele lui Hristos n-ar fi putut să descrie mai bine ce înseamnă o totală predare de sine. – Hristos, Lumina lumii, pp. 416–417

Urmașii lui Hristos știu prea puțin despre comploturile urzite împotriva lor de Satana și oștile sale. Dar acela care șade în ceruri va conduce toate aceste lucruri pentru îndeplinirea planurilor Sale. Domnul îngăduie ca poporul Său să fie supus încercărilor grele ale ispitei, dar nu pentru că I-ar face plăcere să îl vadă chinuindu-se și suferind, ci din cauză că acest proces este esențial pentru biruința sa finală.
Prin securea puternică a adevărului lui Dumnezeu, noi am fost luați din cariera lumii și aduși în atelierul lui Dumnezeu în vederea pregătirii pentru a ocupa un loc în templul Său. În lucrarea aceasta, ciocanul și dalta trebuie să își facă partea, apoi vine rândul șlefuirii. Nu te răscula împotriva acestui proces al harului. Tu poți fi o piatră colțuroasă, care trebuie să fie prelucrată înainte de a fi gata pentru locul pe care ți l-a desemnat Dumnezeu. Nu trebuie să fii surprins dacă ciocanul și dalta încercărilor lui Dumnezeu îți îndepărtează defectele de caracter. Numai El poate să facă această lucrare. Și fii sigur că el nu va îngădui nicio lovitură fără folos. – The Faith I Live By, p. 317

Partea strălucitoare şi voioasă a religiei noastre va fi reprezentată de toţi aceia care I se consacră zilnic lui Dumnezeu. Noi nu ar trebui să-L dezonorăm pe Dumnezeu prin relatarea plină de mâhnire a necazurilor care par dureroase. Toate încercările care sunt primite ca lecţii vor produce bucurie. – Mărturii, vol. 6, p. 365

Luni, 4 iulie Satana, sursa problemelor

Satana s-a sfătuit iarăşi cu îngerii lui şi, cu o ură cumplită împotriva conducerii lui Dumnezeu, le-a spus că, atâta vreme cât el avea putere şi autoritate asupra pământului, eforturile lor aveau să fie de zece ori mai puternice împotriva urmaşilor lui Isus. Nu reuşiseră nimic împotriva lui Hristos, dar trebuiau să-i învingă pe urmaşii Lui dacă era posibil. Ei urmau ca, în fiecare generaţie de oameni, să-i prindă în capcană pe cei care aveau să creadă în Isus. Satana le-a spus îngerilor lui că Isus le dăduse ucenicilor Săi puterea de a-i mustra şi de a-i alunga pe demoni, dar şi puterea de a-i vindeca pe cei pe care demonii aveau să-i îmbolnăvească. Apoi, îngerii lui Satana au plecat ca niște lei care răcnesc, căutând să-i distrugă pe urmaşii lui Isus. – Scrieri timpurii (Experiențe și viziuni), pp. 191–192

Fiecare suflet să aibă grijă. Vrăjmașul e pe urmele voastre. Fiți vigilenți, veghind sârguincios ca nu cumva vreo cursă ascunsă cu grijă și meșteșugită să vă prindă pe neașteptate. Cei fără grijă și nepăsători să fie atenți ca nu cumva ziua Domnului să vină asupra lor ca un hoț, noaptea. Mulți se vor abate de la cărarea smereniei și, lepădând jugul lui Hristos, vor umbla pe cărări străine. Orbiți și zăpăciți, ei vor părăsi calea strâmtă, care duce la cetatea lui Dumnezeu. …
Cel care biruiește trebuie să vegheze, deoarece, prin legături, rătăciri și superstiții lumești, Satana se străduiește să-i smulgă de la Hristos pe urmașii Lui. Nu e de ajuns să evităm primejdiile grozave și mișcările periculoase și nedemne. Trebuie să ne ținem și strâns lângă Hristos, umblând pe cărarea lepădării de sine și a sacrificiului. Ne găsim în țara vrăjmașului. Acela care a fost aruncat din cer s-a coborât cu o mare putere. El caută să folosească orice șiretlic și născocire care se poate închipui pentru a robi suflete. Dacă nu veghem fără încetare, vom cădea ca o pradă ieftină la nenumăratele lui înșelăciuni. – Maranatha, p. 90

De aici înainte, urmașii lui Hristos trebuiau să privească la Satana ca la un vrăjmaș înfrânt. Pe cruce, Isus urma să câștige biruinţa pentru ei; El dorea ca ei să primească biruinţa aceasta ca fiind a lor. „Iată”, a zis El, „că v-am dat putere să călcaţi peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va putea vătăma.”
… Mântuitorul este alături de cei ispitiţi și încercaţi. La El nu poate fi insucces, pierdere, imposibilitate sau înfrângere – noi putem totul prin Acela care ne întărește. Când vin ispitele și încercările, nu aștepta ca mai întâi să birui toate greutăţile, ci privește la Isus, ajutorul tău.
Există creștini care gândesc și vorbesc prea mult despre puterea lui Satana. Ei se gândesc la vrăjmașul lor, se roagă în privinţa lui, vorbesc despre el și, în închipuirea lor, el crește fără încetare. Este adevărat că Satana este o fiinţă puternică, dar, mulţumim lui Dumnezeu, avem un Mântuitor puternic, care l-a izgonit pe cel rău din cer. Satana simte plăcere când îi preamărim puterea. De ce să nu vorbim de Isus? De ce să nu preamărim puterea și iubirea Lui? – Hristos, Lumina lumii, pp. 490, 493

Marți, 5 iulie Păcatul, sursa problemelor

Nu este un lucru mic ca omul să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu, să pună voința lui stricată în vrăjmășie cu voința Făcătorului său. Este doar pentru folosul cel mai mare al omului, chiar în această lume, să asculte de poruncile lui Dumnezeu. Și, cu siguranță, este în interesul lui veșnic să se supună lui Dumnezeu și să fie în pace cu El. … Dintre toate făpturile pe care Dumnezeu le-a făcut pe pământ, numai omul s-a răzvrătit. Totuși, el are putere de judecată ca să înțeleagă cerințele Legii divine, are o conștiință care îl face să simtă vinovăția călcării ei, dar și pacea și bucuria ascultării. Dumnezeu l-a făcut o ființă morală liberă să asculte sau să nu asculte. Răsplata vieții veșnice – „o greutate veșnică de slavă” – le este făgăduită celor ce fac voia lui Dumnezeu, în timp ce, asupra tuturor acelora care nesocotesc Legea Sa, stau amenințările mâniei Sale. – Sfințirea vieții, p. 76

Înaintea voastră stau cerul cu atracțiile lui și o greutate veșnică de slavă pe care le puteți pierde sau câștiga. Cum va fi? Viața și caracterul vostru vor da mărturie despre alegerea pe care ați făcut-o. Sunt foarte îngrijorată, pentru că văd că atât de mulți sunt indiferenți cu privire la aceste subiecte de o importanță infinită. Ei se zoresc mereu încoace și încolo pentru lucruri de mică importanță și acel singur mare subiect este scos cu totul din mintea lor. Ei nu au timp să se roage, nu au timp să vegheze, nu au timp să studieze Scriptura. Ei sunt cu mult prea ocupați cu altele ca să se mai pregătească pentru viața viitoare. Ei nu pot pune deoparte timp pentru a-ș i desăvârși caracterele de creștini și, cu înțelepciune, să își asigure un titlu pentru cer. Dacă veți avea viața veșnică, trebuie să fiți plini de zel și activi. Slăviți-L pe Dumnezeu alegând calea Lui și voia Lui. El va fi sfătuitorul vostru înțelept și prietenul vostru credincios. – Our High Calling, p. 44
Puțini sunt cei care cred că omenirea a decăzut atât de mult și a ajuns atât de jos, că este cu totul rea și disperat de mult răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. Când nu se află sub influența directă a Duhului lui Dumnezeu, mintea poate fi modelată de Satana după cum dorește. Satana va înjosi toate capacitățile raționale asupra cărora deține controlul și le va transforma în însușiri firești. Gusturile lui, preferințele, concepțiile, planurile și țintele lui sunt îndreptate în mod direct împotriva lui Dumnezeu; Satana nu are nici cea mai vagă înclinație spre lucrurile prețuite și aprobate de Dumnezeu, ci o plăcere deosebită pentru acelea pe care Dumnezeu le disprețuiește. …
Dacă Domnul Hristos locuiește în inimă, atunci El va fi în toate gândurile noastre. Cele mai profunde gânduri vor fi despre El, despre iubirea și despre puritatea Lui. El va umple toate cămăruțele minții. Iubirea noastră se va concentra asupra lui Isus. Toate speranțele și așteptările noastre vor fi asociate cu El. Cea mai mare bucurie a sufletului va fi ca viața pe care o trăim acum să o trăim prin credința în Fiul lui Dumnezeu, privind înainte cu dor și iubind venirea Sa. El va fi cununa bucuriei noastre. – In Heavenly Places, p. 163

Miercuri, 6 iulie Cuptorul care rafinează

Un proces de curățire și de rafinare este în curs de desfășurare în poporul lui Dumnezeu și Domnul oștirilor lucrează aici cu mâna Sa. Procesul acesta este dificil pentru suflet, dar este necesar pentru a fi îndepărtată orice pângărire. Încercările sunt foarte importante pentru ca noi să putem fi aduși mai aproape de Tatăl nostru ceresc, în supunere față de voința Sa, ca să-I putem aduce Domnului o jertfă în neprihănire. Domnul îi aduce pe copiii Săi iar și iar în aceeași situație, sporind presiunea până când mintea este umplută cu o smerenie deplină și caracterul este transformat; atunci ei sunt biruitori asupra lor înșiși, în armonie cu Hristos și au Spiritul cerului. Poporul lui Dumnezeu nu poate ajunge să fie curat fără să sufere. … El (Domnul) ne trece dintr-un foc în altul, punând la încercare valoarea noastră reală. Adevărata frumusețe de caracter este dornică să fie pusă la probă. Dacă nu suntem dispuși să fim încercați de Domnul, înseamnă că suntem în pericol. …
… Ca să-i facă să în stare să înțeleagă în ce stare sunt, Domnul îngăduie ca focul suferinței să vină peste ei ca să poată fi purificați. Încercările vieții sunt agenții folosiți de Dumnezeu pentru a îndepărta necurățiile, infirmitățile și asprimea din caracterul lor, ca ei să poată ajunge potriviți să stea împreună cu îngerii cereșticurați, în slavă. Focul nu ne va consuma, ci doar va îndepărta zgura și noi vom ajunge purificați de șapte ori și vom purta pecetea Divinității. – My Life Today, p. 92

Domnul va interveni pentru a curăți biserica Sa. …
Nu pot să spun cât de curând va începe acest proces de purificare, dar nu va fi amânat multă vreme. Cel care ține vânturătoarea în mâinile Sale Își va curăța templul de toate întinările imoralității. El va curăța pe deplin curțile templului. Dumnezeu este în conflict cu toți cei care săvârșesc nedreptăți, oricât de mici ar fi, pentru că, prin aceasta, ei resping autoritatea Sa, pun în pericol propria ispășire, răscumpărarea pe care Domnul Hristos a plătit-o pentru fiecare fiu și fiică a lui Adam. Merită să umblați pe o cale respingătoare în ochii lui Dumnezeu? Merită să aduceți un foc străin pentru jertfele oferite de voi înaintea lui Dumnezeu și să spuneți că este ceva fără importanță? – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 73

Încercările și obstacolele sunt metodele de disciplinare alese de Domnul și mijloacele hotărâte de El pentru succesul nostru. …
Faptul că suntem chemați să răbdăm încercări arată că Domnul Isus vede în noi ceva prețios, pe care dorește să-l dezvolte. Dacă nu ar vedea în noi nimic prin care să-Ş i poată slăvi Numele, nu Şi-ar pierde timpul cu perfecționarea noastră. El nu pune în cuptorul Său pietre lipsite de valoare. Nu rafinează decât minereul valoros. Fierarul pune în foc și fierul, și oțelul ca să poată ști ce fel de metale sunt. – Divina vindecare, p. 471

Joi, 7 iulie Focul care maturizează

Apostolul Pavel a fost mult onorat de Dumnezeu, fiind răpit într-o viziune sfântă până la al treilea cer, unde a privit scene a căror măreție nu i s-a îngăduit s-o spună și totuși aceasta nu l-a făcut să fie îngâmfat sau încrezut. El a înțeles însemnătatea vegherii stăruitoare și a tăgăduirii de sine și a spus lămurit: „Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” …
Pavel a avut o suferință fizică – nu vedea bine. El s-a gândit că, prin rugăciune stăruitoare, această problemă ar putea să fie îndepărtată. Însă Domnul avea planul Său și i-a spus lui Pavel: Gata! Nu Îmi mai vorbi despre lucrul acesta. Harul Meu îți este de ajuns. El te va face în stare să duci această infirmitate. – Comentariile lui Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 6, p. 1107

Când luăm în mâinile noastre administrarea lucrărilor pe care trebuie să le facem și ne bazăm pe propria înțelepciune pentru a avea succes, noi luăm pe umeri o povară pe care Dumnezeu nu ne-a dat-o și încercăm să o purtăm fără ajutorul Lui. Ne asumăm o responsabilitate care Îi aparține lui Dumnezeu și astfel, ne așezăm, realmente, în locul Lui. Când anticipăm pericolul și nereușita și avem toate motivele să fim siguri că vor veni, putem să ne îngrijorăm, pe bună dreptate. Dar, dacă vom crede cu adevărat că Dumnezeu ne iubește și ne vrea binele, vom înceta să ne temem de viitor. Ne vom încrede în Dumnezeu cum se încrede un copil în părintele său iubitor. Atunci, tulburările și chinurile noastre vor dispărea, pentru că voința noastră este absorbită de voința lui Dumnezeu.
Domnul Hristos nu ne-a promis că ne va ajuta astăzi să purtăm poverile zilei de mâine. El a spus: „Harul Meu îți este de ajuns” (2 Corinteni 12:9); așa cum a fost dată mana în pustie, harul Său ne este oferit în fiecare zi pentru dificultățile și problemele zilei respective. La fel ca poporul Israel aflat în peregrinaj, noi putem găsi dimineață de dimineață pâinea cerului atât cât ne este necesar pentru nevoile zilei. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 100–101

De la creștin se cere o energie neobosită, dar nu este obligat să lucreze în puterea lui; puterea divină așteaptă să fie cerută. Orice om care luptă sincer pentru a-ș i învinge eul își va însuși făgăduința aceasta: „Harul Meu îți este de ajuns.”
Prin efort personal, unit cu rugăciunea credinței, sufletul este pregătit pentru luptă. Zi după zi, caracterul crește în asemănarea cu Hristos. S-ar putea să fie o luptă serioasă pentru a depăși obiceiuri care au fost îndrăgite multă vreme, însă, prin harul lui Hristos, putem fi triumfători.
Dacă suntem sinceri față de îndemnurile Duhului lui Dumnezeu, vom merge înainte, din har în har, din slavă spre slavă până când vom ajunge la atingerea finală a nemuririi. – My Life Today, p. 99