Comentarii inspirate (st. 13)

STĂRUIȚI ÎN DRAGOSTEA FRĂȚEASCĂ

Sabat după-amiază, 19 martie

Domnul Hristos trebuia să Se identifice cu interesele și nevoile omenirii. El, care era una cu Dumnezeu, S-a legat de fiii oamenilor cu legături care nu aveau să fie rupte niciodată. Domnului Hristos „nu-I este rușine să-i numească frați” (Evrei 2:11). El este Jertfa noastră, Apărătorul nostru, Fratele nostru, purtând chipul nostru omenesc înaintea tronului Tatălui; pentru veșnicie El este una cu neamul omenesc pe care l-a răscumpărat El, Fiul omului. Și toate acestea pentru ca păcătosul să poată fi ridicat din ruina și degradarea păcatului, ca să poată reflecta iubirea lui Dumnezeu și să se împărtășească de bucuria sfințirii. …
O astfel de iubire este fără egal. Să fim numiți copii ai Împăratului ceresc! Prețioasă făgăduință! Tema celei mai profunde meditații! Iubirea fără seamăn a lui Dumnezeu pentru o lume care nu L-a iubit! Gândul acesta are asupra sufletului o putere care îi subjugă și aduce rațiunea în supunere față de voința lui Dumnezeu. Cu cât vom studia mai mult caracterul divin în lumina crucii de pe Golgota, cu atât vom vedea mai mult mila, gingășia și iertarea împletite cu nepărtinirea și dreptatea și cu atât mai mult și mai clar vom discerne nenumăratele dovezi ale iubirii infinite și ale milei pline de gingășie care întrec cu mult dragostea și dorul unei mame pentru copilul ei neascultător. – Calea către Hristos, pp. 14–15

Noi Îl numim pe Dumnezeu Tatăl nostru, pretindem că suntem copii ai aceleiași familii, dar, atunci când suntem tentați să micșorăm respectul și influența altcuiva pentru a ne înălța pe noi înșine, îi facem pe plac vrăjmașului și Îl întristăm pe Cel pe care susținem că Îl urmăm. Afecțiunea și mila pe care le-a manifestat Isus în prețioasa Lui viață trebuie să fie un exemplu pentru noi în ce privește modul în care ar trebui să-i tratăm pe semenii noștri și, în special, pe cei care ne sunt frați în Hristos.
Dumnezeu ne face mereu bine, dar noi suntem prea indiferenți față de bunăvoința și față de ajutorul Său. Suntem iubiți cu o duioșie infinită, și totuși mulți dintre noi au prea puțină dragoste față de semeni. Suntem prea aspri cu cei pe care îi considerăm greșiți și suntem foarte sensibili la cea mai mică acuzație sau îndoială exprimate cu privire la purtarea noastră.
… Noi suntem în fiecare zi beneficiarii binecuvântărilor Cerului și ar trebui ca, din inimile noastre, să izvorască o recunoștință plină de iubire față de Dumnezeu, care să ne determine să simțim cu semenii noștri și să facem din interesele lor preocuparea noastră. Atunci când ne gândim și medităm la bunătatea lui Dumnezeu față de noi, ne închidem căile sufletului pentru sugestiile lui Satana. – Mărturii, vol. 4, p. 222

Unirea dintre Hristos și poporul Său trebuie să fie vie, reală și unică, asemănându-se cu unirea care există între Tatăl și Fiul. Această unire este rodul locuirii lăuntrice a Duhului Sfânt. Toți adevărații copii ai lui Dumnezeu vor face cunoscută lumii unirea lor cu Hristos și cu frații lor. Aceia în ale căror inimi locuiește Hristos vor aduce roade ale iubirii frățești. Ei își vor da seama că sunt datori, ca membri ai familiei lui Dumnezeu, să cultive, să nutrească și să perpetueze iubirea și comuniunea creștină, în spirit, în cuvinte și în acțiune. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 293 (13 oct.)

Duminică, 20 martie: Grija față de poporul lui Dumnezeu

Dumnezeu i-a acordat o mare onoare lui Avraam. Îngerii cerului au umblat și au vorbit cu el așa cum vorbesc prietenii unul cu altul. Când pedepsele cerului erau gata să se abată asupra Sodomei, acest lucru n-a fost ascuns de el și Avraam a devenit mijlocitor la Dumnezeu pentru cei păcătoși. Întâlnirea sa cu îngerii ne prezintă, de asemenea, un frumos exemplu de ospitalitate.
În dogoarea căldurii de la miezul zilei de vară, patriarhul stătea la ușa cortului său, privind la peisajul liniștit din fața lui, când a văzut în depărtare trei călători apropiindu-se. … El s-a grăbit să-i ajungă și, cu o deosebită amabilitate, i-a rugat să-l onoreze rămânând puțin la el pentru a se răcori și înviora. Cu mâinile sale a adus apă ca ei să se poată spăla de praful care se așezase pe picioarele lor în timpul călătoriei. El însuși a ales hrana pe care să le-o servească și, în timp ce aceștia se odihneau la umbra răcoritoare, li s-a pregătit masa, și el a rămas în picioare, plin de respect, lângă ei, în timp ce se ospătau din cele date de el. Dumnezeu a privit acest act de generozitate ca fiind de o importanță suficient de mare pentru a fi consemnat în Cuvântul Său și, cu mii de ani mai târziu, apostolul inspirat s-a referit la el spunând: „Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit fără să știe, pe îngeri” (Evrei 13:2). – Patriarhi și profeți, p. 138

Sunt mulți cei pentru care am putea face în așa fel încât căminele noastre să fie o binecuvântare. Momentele noastre de destindere socială nu ar trebui să fie dominate de uzanțe și convenții, ci de Duhul lui Hristos și de învățătura din Cuvântul Său. Israeliții îi includeau în toate sărbătorile lor pe cei săraci, pe străin și pe levit, care era atât ajutor pentru preot în Sanctuar, cât și învățător și misionar religios. Aceștia erau priviți de către popor ca oaspeți cărora li se oferea ospitalitatea în toate ocaziile de bucurie socială și religioasă și care erau îngrijiți cu iubire în caz de boală sau de nevoie. Asemenea persoane ar trebui să fie binevenite în căminele noastre. Cât de mult ar însemna o asemenea ospitalitate pentru infirmiera misionară sau pentru învățător, pentru mama muncitoare împovărată de griji sau pentru cei slabi și în vârstă, deseori lipsiți de cămin și luptându-se cu sărăcia și cu multe descurajări! – Divina vindecare, pp. 352–353

Să nu considerați că este mai prejos de demnitatea voastră să le slujiți oamenilor aflați în suferință. Nu priviți cu indiferență și cu dispreț la cei care și-au lăsat templul sufletului în ruină. Aceștia sunt obiectul compasiunii divine. Acela care i-a creat pe toți se îngrijește de toți. Nici chiar cei care au căzut pe treapta cea mai de jos nu au ajuns în afara dragostei și a milei Sale. Dacă suntem cu adevărat ucenicii Săi, trebuie să manifestăm același spirit. Dragostea care este inspirată de iubirea noastră pentru Isus va vedea în fiecare suflet, bogat sau sărac, o valoare care nu poate fi măsurată de aprecierea omenească. Lăsați ca în viața voastră să se vadă o dragoste care este mai înaltă decât pot să exprime cuvintele.
Adeseori, inimile oamenilor se vor împietri în fața mustrării, dar nu se vor putea împotrivi iubirii arătate față de ei în Hristos. … Mesajul vostru să fie: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” – Mărturii, vol. 6, p. 279

Luni, 21 martie: Lăcomia și imoralitatea sexuală

Dar, cu toate că a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, prin lipsa lui de cumpătare, omul a încălcat principiile și legile date de Dumnezeu pentru bunăstarea lui fizică. Necumpătarea de orice fel amorțește organele de simț și slăbește atât de mult puterile creierului, încât lucrurile veșnice nu mai sunt apreciate, ci sunt așezate la același nivel cu cele obișnuite. Puterile mai înalte ale minții, destinate unor scopuri nobile, sunt aduse în robia pasiunilor josnice. Dacă obiceiurile noastre fizice nu sunt corecte, puterile noastre mintale și morale nu vor fi puternice, deoarece există o strânsă legătură între latura fizică și cea morală. Apostolul Petru a înțeles lucrul acesta și și-a înălțat glasul pentru a-i avertiza pe frații lui: „Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul.”
În lumea care se declară a fi creștină există prea puțină tărie morală. Au fost îngăduite obiceiuri greșite, iar legile fizice și morale au fost nesocotite, până când standardul general al virtuții și al evlaviei a ajuns extrem de coborât. Obiceiurile care coboară standardul sănătății fizice slăbesc puterea intelectuală și pe cea morală. Îngăduirea poftelor și a pasiunilor nefirești exercită o influență care ajunge să pună stăpânire pe sistemul nervos. Instinctele animalice sunt întărite, în timp ce simțul moral este slăbit. Unui om necumpătat îi este imposibil să fie creștin, deoarece puterile lui mai înalte sunt aduse în robia patimilor josnice. – Mărturii, vol. 3, pp. 50–51

Aceia care dețin talanții resurselor Domnului au o mare responsabilitate. Ei nu trebuie să cheltuiască banii numai pentru satisfacerea dorințelor egoiste, întrucât vistieria Domnului este lipsită de tot ce este cheltuit în acest fel. Prin bunătatea neîntrecută a lui Dumnezeu, Duhul Sfânt lucrează prin om și îl determină să investească mai mult sau mai puțin în cauza lui Dumnezeu, să-și folosească aceste mijloace materiale pentru slava lui Dumnezeu.
Când vă gândiți să întrebuințați banii Domnului pentru satisfacerea personală și egoistă, amintiți-vă că sunt mulți oameni care trăiesc într-o sărăcie lucie, care nu pot cumpăra nici alimente, nici îmbrăcăminte și acești oameni sunt moștenirea lui Dumnezeu. Noi trebuie să facem bine la toți și mai ales fraților în credință. Dacă sunt agenți ai lui Dumnezeu prin atitudinea lor față de adevăr, cei care au resurse din abundență își vor folosi comorile cu înțelepciune pentru ca niciunul dintre frații de credință să nu sufere de foame sau din lipsă de îmbrăcăminte. – The Upward Look, p. 29

Filozofia cea mai profundă și adevărată a vieții și a credinței este să ajungem să avem o relație cât mai strânsă cu Dumnezeu. …
Țineți-vă strâns de Isus! … Păstrați-vă sufletul în dragostea lui Dumnezeu orice s-ar întâmpla și veți crește ca oameni puternici din punct de vedere spiritual. O recunoaștere continuă a lui Dumnezeu, plină de încredere și de recunoștință, stă la temelia oricărei purtări corecte, a oricărui caracter curat. Nu trebuie să vă pierdeți niciodată încrederea în Dumnezeu! – Letter 22, 19 septembrie 1886

Marți, 22 martie: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri”

Cu cât un om ocupă o poziție mai înaltă, cu atât are o răspundere mai mare, cu atât mai mare va fi influența pe care o exercită și cu atât mai mare este nevoia lui de dependență de Dumnezeu. Întotdeauna să-și amintească faptul că, odată cu chemarea la lucru, vine și chemarea de a umbla cu grijă înaintea semenilor lui. El trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu în atitudinea unui ucenic. Poziția nu aduce și sfințenia caracterului. Un om este cu adevărat mare atunci când Îl onorează pe Dumnezeu și ascultă de poruncile Lui. …
Cărarea bărbaților care sunt puși să fie conducători nu este ușoară, dar ei trebuie să vadă în orice piedică o chemare la rugăciune. Niciodată nu trebuie să uite să ceară sfat de la Marele Izvor al oricărei înțelepciuni. Întăriți și iluminați de Maestru, ei vor fi făcuți în stare să stea neclintiți împotriva influențelor nesfinte și să facă deosebire între ce este corect și ce este greșit, între bine și rău. Ei vor aproba ce aprobă Dumnezeu și vor lupta cu putere împotriva introducerii principiilor greșite în lucrarea Sa. – Profeți și regi, pp. 30–31

Petru fusese pus din nou în apostolia lui, dar cinstea și puterea pe care le-a primit de la Hristos nu i-au dat supremație asupra fraților lui. Lucrul acesta a fost bine lămurit de Hristos când Petru a întrebat: „Cu acesta ce va fi?” El a zis: „Ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine.” Petru nu a primit cinstea de a fi cap al bisericii. Favoarea pe care Hristos i-o arătase, iertându-i abaterea și încredințându-i hrănirea turmei, și însăși credincioșia lui Petru de a-L urma pe Hristos i-au câștigat încrederea fraților săi. El avea mare influență în biserică. Dar ceea ce Hristos l-a învățat la Marea Galileei a dus cu el în toată viața. – Hristos, Lumina lumii, p. 817

Dumnezeu dorește ca noi să cultivăm mai mult rugăciunea și mai puțin vorbăria. Pragul cerului este inundat de lumina slavei Sale și El va face ca lumina aceasta să strălucească în inima oricui va avea o relație strânsă cu El. … Nu-i criticați pe cei care poartă povara responsabilității. Nu lăsați ca discuțiile voastre din familie să fie otrăvite de critică la adresa lucrătorilor Domnului. Părinții care se lasă în voia acestui spirit de critică nu aduc înaintea copiilor lor ceea ce îi va face înțelepți pentru mântuire. Cuvintele lor tind să clatine credința și încrederea nu doar a copiilor, ci și a celor mai în vârstă. Oricum, în general, se manifestă destul de puțin respect și destul de puțină venerație pentru lucrurile sacre. Satana se va uni plin de avânt cu cei care critică, pentru a încuraja necredința, invidia, gelozia și lipsa de respect. El este tot timpul la lucru pentru a-i umple pe oameni cu spiritul lui, pentru a stinge iubirea care ar trebui cultivată cu sfințenie între frați, pentru a descuraja încrederea, pentru a stârni invidia, bănuielile și certurile. Să nu cumva să fim găsiți printre colaboratorii lui! – Mărturii, vol. 7, pp. 183–184

Miercuri, 23 martie: Păziți-vă de orice fel de învățături străine

Penitențele, chinuirea trupului, mărturisirea continuă a păcatului fără o pocăință sinceră, posturile, sărbătorile și respectarea regulilor exterioare fără o consacrare adevărată – toate acestea nu au nicio valoare. Jertfa lui Hristos este suficientă. El a adus o jertfă completă și eficientă înaintea lui Dumnezeu și, fără meritele lui Hristos, orice efort omenesc este fără valoare. Când mergem pe calea aceasta, noi nu numai că Îl dezonorăm pe Dumnezeu, ci ne distrugem capacitatea de a fi folositori în prezent și în viitor. Lipsa de înțelegere a valorii jertfei lui Hristos ne devalorizează. Ea ne întunecă așteptările și ne face să nu beneficiem de privilegiile pe care le avem. Ea ne determină să primim teorii neîntemeiate și periculoase cu privire la mântuirea care a fost cumpărată pentru noi cu un preț infinit. Planul de Mântuire nu este înțeles ca fiind acel plan prin care puterea divină îi este dată omului pentru ca efortul lui să aibă cu adevărat succes. – Solii alese, cartea 3, p. 190

„Vă voi da o inimă nouă” (Ezechiel 36:26). Hristos trebuie să locuiască în inima voastră, după cum sângele este în corp și circulă ca o putere dătătoare de viață. În privința aceasta, niciodată nu se insistă prea mult. În timp ce adevărul trebuie să fie armura noastră, convingerile trebuie să ne fie întărite prin compasiunea vie care a caracterizat viața lui Hristos. Dacă adevărul, adevărul cel viu, nu este exemplificat în caracter, niciun om nu va putea sta în picioare. Este o singură putere în stare să ne facă statornici sau să ne păstreze astfel – harul lui Dumnezeu, în adevăr. Cel care se încrede în orice altceva deja se clatină și este gata să cadă.

Domnul dorește ca voi să vă bizuiți pe El. Folosiți cât mai bine orice ocazie de a veni la lumină. Dacă rămâneți departe de influențele sfinte care vin de la Dumnezeu, cum puteți discerne lucrurile spirituale? – Mărturii, vol. 7, p. 189

Veniți la Isus și veți primi odihna și pacea. Puteți să aveți binecuvântarea chiar acum. Satana vă sugerează că sunteți neajutorați, că nu vă puteți aduce singuri binecuvântarea. Este adevărat că sunteți neajutorați. Totuși, înălțați-L pe Isus înaintea lui Satana, spunându-i: „Eu am un Mântuitor înviat. Mă încred în El, iar El nu va îngădui niciodată să fiu încurcat. Sunt triumfător în Numele Său. El este neprihănirea mea și cununa bucuriei mele.” Nimeni de aici să nu creadă că situația lui este fără speranță, pentru că nu este așa. Poate că vedeți că sunteți păcătoși și degradați, dar tocmai din cauza aceasta aveți nevoie de un Mântuitor. Dacă aveți păcate de mărturisit, nu pierdeți timpul! Aceste clipe sunt de aur. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Aceia care flămânzesc și însetează după neprihănire vor fi săturați, deoarece Isus a făgăduit lucrul acesta. Ce Mântuitor prețios! Brațele Sale sunt deschise ca să ne primească, iar inima Sa cea mare și plină de iubire așteaptă să ne binecuvânteze. – Solii alese, cartea 1, pp. 352–353

Joi, 24 martie: Să ieșim afară din tabără, la Isus

Lumina răspândită prin viața creștinului adevărat depune mărturie despre unirea lui cu Hristos. Eul este ascuns, iar Hristos este descoperit. … „Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3:2). Atunci, aceia a căror viață a fost ascunsă în Hristos, aceia care, pe acest pământ, au luptat lupta cea bună a credinței vor străluci în Împărăția lui Dumnezeu cu slava Răscumpărătorului lor.
… Scopul lui Dumnezeu pentru voi este acela de a duce o viață care să-i facă pe alții mai buni, o viață care să arate că în voi a luat chip Hristos, nădejdea slavei. El dorește ca voi să puteți spune împreună cu apostolul Pavel: „Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20). – Asemenea lui Hristos, p. 107 (3 apr.)

Când am privit la chipurile celor încercați, care erau atât de prețioși în ochii Domnului, și am văzut că unii dintre ei păreau aproape gata să-și dezbrace armura…, în mintea mea s-a ivit întrebarea: Cine se va ridica pentru a lua locul acestor bătrâni și obosiți soldați ai crucii? Cine se va consacra pentru lucrarea lui Dumnezeu?… Unde sunt cei care au cunoașterea adevărului, care Îl iubesc pe Isus și iubesc sufletele pentru care a murit El suficient de mult ca să renunțe la eul lor, să aleagă suferința și să iasă afară din tabără și să sufere ocara lui Hristos?…
… Frați și surori, înălțați spre Dumnezeu rugăciunile voastre fierbinți, ca El să găsească lucrători pe care să-i trimită la seceriș, căci mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! – Schițe din viața mea, pp. 276–277

„Domnul vine” trebuie să fie mărturia dată nu doar cu buzele, ci cu viața și cu caracterul, dar mulți dintre cei cărora Dumnezeu le-a dat lumină și cunoștință, influență și mijloace materiale sunt oameni care nu iubesc adevărul și nu îl trăiesc. Au sorbit atât de adânc din cupa amețitoare a egoismului și a caracterului lumesc, încât s-au îmbătat de grijile acestei vieți. Fraților, dacă veți continua să fiți la fel de leneși, de lumești și de egoiști cum ați fost până acum, Dumnezeu cu siguranță vă va lăsa deoparte și îi va lua pe cei care sunt mai puțin preocupați de ei înșiși, mai puțin ambițioși după onoarea lumii și care nu vor ezita să meargă, asemenea Domnului lor, afară din tabără, suportând rușinea. Lucrarea le va fi dată celor care vor să se angajeze în ea, celor care o prețuiesc și care împletesc principiile ei în experiența lor zilnică. Dumnezeu va alege oameni smeriți, care urmăresc onoarea Numelui Său și înaintarea cauzei Sale mai degrabă decât onoarea și avansarea lor. El va ridica oameni care nu au atât de multă înțelepciune lumească, dar care sunt în legătură cu El și care caută putere și sfat de sus. – Mărturii, vol. 5, p. 461

Vineri, 25 martie

Pentru studiu suplimentar
Fii și fiice ale lui Dumnezeu, „Toate națiunile sunt strânse la judecată”, p. 361 (20 dec.)