Comentariile lui Ellen White – St. 1/trim. I/2022

Sabat după-amiază, 25 decembrie

Studiați cu atenție primul capitol din Evrei! Dovediți interes față de Scripturi! Citiți-le și studiați-le cu atenție! „În ele socotiți că aveți viața veșnică”, spunea Domnul Hristos, „dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” Pentru noi, totul este să avem o cunoaștere din experiență, individuală, a lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, pe care L-a trimis El. „Căci viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” – Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 404

Bărbați, femei și tineri, Dumnezeu vă cere să aveți tărie morală, voință statornică și perseverență în atingerea scopului, o minte care să nu se bazeze pe afirmațiile altora, ci să cerceteze și să analizeze singură înainte de a accepta sau respinge ceva, care să studieze și să cântărească dovezile și să I le prezinte Domnului în rugăciune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.” … Această cerere pentru înțelepciune nu trebuie să fie o rugăciune lipsită de sens și de importanță, care să se șteargă din minte imediat ce s-a încheiat, ci una care să exprime dorința puternică și sinceră a inimii, o dorință care apare atunci când ești conștient de faptul că îți lipsește înțelepciunea de a discerne voia lui Dumnezeu.

După ce rugăciunea este înălțată, dacă răspunsul nu este observat imediat, nu obosiți în așteptare și nu deveniți nestatornici! Nu vă îndoiți! Prindeți-vă de făgăduința: „Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta.” Ca și văduva stăruitoare, susțineți-vă cazul, urmăriți-vă scopul cu fermitate. Este obiectivul acesta important și cu consecințe importante pentru voi? Cu siguranță că da. Atunci, nu șovăiți, deoarece credința voastră poate fi pusă la încercare. Dacă lucrul pe care îl doriți este de valoare, atunci merită un efort serios, stăruitor. Aveți făgăduința; voi vegheați și rugați-vă! Fiți perseverenți și rugăciunea voastră va primi răspuns – nu Dumnezeu este Cel care v-a făgăduit? Dacă vă costă ceva ca să-l obțineți, când îl veți primi îl veți prețui mai mult. Vi se spune clar că, dacă vă veți îndoi, nu trebuie să vă așteptați să primiți ceva de la Domnul. Aici este dată avertizarea să nu obosiți, ci să așteptați cu încredere împlinirea făgăduinței. Dacă cereți, El vă va da cu mână largă și fără mustrare. – Mărturii, vol. 2, pp. 130–131

Cât timp este în lume, creștinul va avea de înfruntat multe adversități. Vor fi provocări care să-i pună la încercare temperamentul și tocmai prin întâmpinarea acestora cu un spirit bun se dezvoltă darurile creștine. Dacă rănile și insultele sunt suportate cu smerenie, dacă se răspunde cu blândețe la cuvintele jignitoare și se răspunde prin bunătate la faptele de asuprire, aceasta este dovada că Duhul lui Hristos locuiește în inimă, că seva Viței celei vii curge prin mlădiță. În această viață, noi suntem în școala lui Hristos, unde trebuie să învățăm să fim blânzi și smeriți cu inima, iar în ziua socotelilor finale vom vedea că toate obstacolele pe care le-am întâmpinat și toate greutățile și neplăcerile pe care am fost chemați să le îndurăm sunt lecții practice pentru aplicarea principiilor viețuirii creștine. Dacă sunt suportate bine, ele dezvoltă asemănarea cu Hristos în caracter și îl deosebesc pe creștin de cei lumești. – Ibidem, vol. 5, p. 344

Duminică, 26 decembrie: Un început glorios

Prin Duhul Său Sfânt, vocea lui Dumnezeu ni s-a adresat fără încetare prin avertizări și învățături pentru a ne întări credința în Spiritul profeției. De repetate ori, mi s-a adresat porunca: Scrie lucrurile pe care ți le-am dat pentru a întări credința poporului Meu în poziția pe care a adoptat-o. Timpul și încercările nu au anulat învățăturile date, ci, de-a lungul anilor de suferință și jertfire de sine, au confirmat adevărul mărturiei date. Învățătura care a fost dată în primele zile ale vestirii soliei trebuie să fie susținută ca fiind o învățătură sigură pentru aceste zile ale încheierii vestirii ei. … Dacă studiem cu atenție capitolul 2 din Evrei, vom învăța cât de important este să rămânem statornici la fiecare principiu al adevărului care ne-a fost dat. – Advent Review and Sabbath Herald, 18 iulie 1907

Domnul Hristos a hotărât ca, după ce avea să Se înalțe de pe acest pământ, să le dea un dar acelora care crezuseră în El, însă și acelora care urmau să creadă în El. Ce dar le putea oferi, care să fie suficient de bogat pentru a semnala și onora înălțarea Sa la tronul ceresc, în calitate de mijlocitor? Acesta trebuia să fie demn de măreția și regalitatea Sa. El a hotărât să le dăruiască reprezentanților Săi darul celei de a treia Persoane a Dumnezeirii. Acest dar nu putea fi întrecut. El avea să le dea toate darurile în unul singur și astfel Duhul Sfânt, cu puterea Sa de a converti, de a ilumina și a sfinți avea să fie darul Său. … El a venit în toată plinătatea și cu o putere extraordinară, ca și cum timp de veacuri fusese reținut, dar acum era revărsat cu îmbelșugare asupra bisericii. Credincioșii erau reconvertiți. Păcătoșii se uneau cu credincioșii în căutarea mărgăritarului de mare preț. … Fiecare creștin vedea în fratele său asemănarea divină în ce privește bunăvoința și dragostea. Un singur interes domina. Un singur obiectiv era deasupra tuturor celorlalte. Toate inimile băteau în armonie. Singura aspirație a credincioșilor era aceea de a vedea cine poate descoperi mai bine asemănarea cu Hristos în caracter, cine poate face mai mult pentru extinderea Împărăției Sale. – My Life Today, p. 36

Când ia inima în stăpânire, Duhul lui Dumnezeu transformă viața. Gândurile păcătoase sunt înlăturate, faptele rele sunt părăsite, iubirea, umilința și pacea iau locul mâniei, invidiei și certurilor. Bucuria ia locul întristării, iar fața oglindește lumina cerească. Nimeni nu vede mâna care ridică povara, nimeni nu vede lumina care se coboară de sus. Binecuvântarea vine atunci când sufletul se predă prin credință lui Dumnezeu. Apoi, acea putere pe care niciun ochi omenesc nu o poate vedea creează o făptură nouă, după chipul lui Dumnezeu.

Este cu neputință pentru mintea limitată să înțeleagă lucrarea mântuirii. Taina ei întrece știința omenească, dar acela care trece de la moarte la viață își dă seama că aceasta este o realitate dumnezeiască. Putem cunoaște începutul mântuirii printr-o experiență personală. Urmările se văd în decursul veacurilor veșnice. – Hristos, Lumina lumii, p. 173

Luni, 27 decembrie: Lupta

De pe Muntele Măslinilor, Mântuitorul a văzut furtunile care erau pe punctul să vină peste biserica apostolică și, pătrunzând mai adânc în viitor, ochii Săi au privit loviturile nemiloase și devastatoare care urmau să vină asupra urmașilor Săi în veacurile viitoare, de întuneric și persecuție. Prin câteva declarații succinte, de o semnificație uimitoare, El a profetizat felul în care conducătorii lumii acesteia vor nedreptăți biserica lui Dumnezeu. Urmașii lui Hristos trebuiau să meargă pe aceeași cale a umilinței, ocării și suferinței pe care a mers Domnul lor. Vrăjmășia care a izbucnit împotriva Mântuitorului lumii se va manifesta împotriva tuturor acelora care vor crede în Numele Său.

Istoria bisericii timpurii a dovedit împlinirea cuvintelor Mântuitorului. Puterile pământului și ale iadului s-au unit împotriva lui Hristos, adică împotriva urmașilor Săi. … Focurile persecuțiilor au fost aprinse. Creștinii au fost deposedați de proprietățile lor și alungați din casele lor. Ei „au dus o mare luptă de suferințe”. Ei „au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare” (Evrei 11:36). – Istoria mântuirii, pp. 320–321

În Egipt, ca favorit al împăratului și al poporului, conducător militar plin de succes, [Moise] fusese obișnuit să primească laude și aprecieri lingușitoare. Atrăsese poporul către sine. El spera să-l elibereze pe Israel prin propriile puteri. Mult diferite au fost lecțiile pe care a trebuit să le învețe ca reprezentant al lui Dumnezeu. Conducându-și turmele prin pustietatea munților și prin pajiștile înverzite ale văilor, el a învățat credința și blândețea, răbdarea, umilința și lepădarea de sine. A învățat să îngrijească oile slabe, să le oblojească pe cele bolnave, să le caute pe cele rătăcite, să le suporte pe cele nesupuse, să aibă grijă de mielușei și să hrănească oile bătrâne și pe cele slăbite.

În această lucrare, Moise a fost adus mai aproape de Marele Păstor. El a ajuns într-o legătură strânsă cu Sfântul lui Israel. Nu mai plănuia să facă o lucrare mare. El căuta să ducă la bun sfârșit cu credincioșie, ca pentru Dumnezeu, lucrarea încredințată lui. Recunoștea prezența lui Dumnezeu în jurul său. Întreaga natură îi vorbea despre Cel Nevăzut. Îl cunoștea pe Dumnezeu în mod personal și, meditând la caracterul Său, el începea să fie pătruns din ce în ce mai mult de prezența Sa. El a găsit un refugiu în brațele veșnice. – Divina vindecare, pp. 474–475

Niciodată sufletul încercat de nenorocire nu este iubit de Mântuitorul cu mai multă duioșie decât atunci când suferă disprețul din cauza adevărului. Când, din cauza adevărului, cel credincios se află la bara de judecată a tribunalelor nelegiuite, Domnul Hristos stă alături de el. Toate acuzațiile care îi sunt adresate credinciosului sunt îndreptate împotriva lui Hristos, în persoana sfinților Săi. Domnul Hristos a zis: „Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui” (Ioan 14:21). Domnul Hristos este condamnat din nou și din nou în persoana sfinților Săi. Când cei credincioși sunt aruncați in celulele închisorii din cauza adevărului, Domnul Hristos li Se arată și le încântă inima cu dragostea Sa. Când ei suportă moartea de dragul lui Hristos, El le spune: „Ei pot să ucidă trupul, dar nu pot să rănească sufletul.” „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). – That I May Know Him, p. 275

Marți, 28 decembrie: O stare dificilă

Poți face mult pentru frații tăi, dacă vrei să te ascunzi în Dumnezeu și să lași ca Spiritul Său să-ți îmblânzească spiritul. Ai de înfruntat o categorie dificilă de oameni. Aceștia sunt plini de prejudecăți amare, dar nu mai mult decât era Saul. Dumnezeu poate lucra cu putere pentru frații tăi, dacă nu vei îngădui ca tu însuți să fii o piedică și dacă nu-ți vei îngrădi propria cale. Lasă ca, în timp ce lucrezi, inima să-ți fie plină de dragoste fierbinte, de compasiune și de duioșie. Poți să dobori zidurile de fier ale prejudecăților doar dacă te prinzi de Hristos. …

Ca slujitor al lui Hristos, nu trebuie să te lași ușor descurajat de dificultăți sau de împotrivirea cea mai înverșunată. Mergi înainte nu în numele tău, ci în tăria și în puterea Dumnezeului lui Israel! Îndură dificultățile ca un bun soldat al crucii lui Hristos! Isus a îndurat împotrivirea păcătoșilor față de El. Contemplă viața lui Hristos, încurajează-te și mergi înainte prin credință, cu mult curaj și plin de speranță! – Mărturii, vol. 3, p. 434

În loc ca lucrurile să ia o întorsătură favorabilă, oamenii răi și învățătorii mincinoși vor deveni din ce în ce mai răi, înșelându-se pe ei înșiși și înșelându-i pe alții. Să ne așteptăm la o împotrivire mult mai mare decât tot ce am cunoscut până acum. … Acum, noi trebuie să facem din Domnul Hristos refugiul nostru, altfel, în zilele care ne stau înainte, sufletele noastre vor fi copleșite de întuneric și disperare. Este un punct dincolo de care ajutorul oamenilor nu mai poate fi de niciun folos. Fiecare trebuie să trăiască prin credință atunci când este forțat să intre într-un conflict strâns și aparent mortal cu puterile întunericului. Fiecare trebuie să stea sau să cadă pentru el însuși. Săgețile nimicitorului sunt gata să se năpustească asupra celor credincioși și nicio putere omenească nu este în stare să respingă atacul. Dar, dacă ochii noștri ar putea să fie deschiși, i-am putea vedea pe îngerii lui Dumnezeu cum îi înconjoară pe cei drepți, ca să nu li se facă niciun rău. … Noi trebuie să privim la Domnul Isus, să studiem cuvintele Sale, să ne rugăm pentru spiritul Său. Ar trebui să fim mult mai des singuri cu Dumnezeu în meditație și rugăciune. Să ne rugăm mai mult și să vorbim mai puțin. Nu putem să ne încredem în înțelepciunea noastră, în experiența sau în cunoașterea adevărului pe care am dobândit-o, ci noi trebuie să fim învățăcei în fiecare zi, să privim la Învățătorul nostru ceresc cerând de la El învățătură și apoi, fără să căutăm ce este cel mai ușor, mai plăcut sau convenabil, trebuie să mergem înainte, știind că Acela care ne-a chemat este credincios. – Our High Calling, p. 362

Ori de câte ori este cineva înconjurat de nori, încurcat de împrejurări sau lovit de sărăcie ori de vreo nenorocire, Satana este și el acolo ca să ispitească și să necăjească. El ne atacă în punctele slabe din caracterul nostru. El caută să clatine încrederea noastră în Dumnezeu care îngăduie să existe asemenea stări de lucruri. Suntem ispitiți să ne pierdem încrederea în Dumnezeu și să punem la îndoială iubirea Lui. Adesea ispititorul vine la noi așa cum s-a dus la Hristos, înfățișându-ne slăbiciunea și defectele noastre. El speră să descurajeze sufletul și să sfărâme legătura noastră cu Dumnezeu. Atunci e sigur de prada lui. Dar, dacă îl vom întâmpina așa cum l-a întâmpinat Isus, vom scăpa de multe înfrângeri. Dacă stăm de vorbă cu vrăjmașul, îi dăm ocazie să câștige. – In Heavenly Places, p. 256

Miercuri, 29 decembrie: Să fie uniți

Locul de refugiu al lui Ilie pe muntele Horeb, deși neștiut de oameni, era cunoscut de Dumnezeu, iar prorocul obosit și descurajat nu a fost lăsat singur cu puterile întunericului, care apăsau. La intrarea în peștera în care Ilie își găsise refugiul, Dumnezeu S-a întâlnit cu el printr-un înger puternic, trimis să se intereseze de nevoile lui și să-i lămurească planul divin pentru Israel.

Atâta timp cât nu învățase să se încreadă pe deplin în Dumnezeu, Ilie nu putea să-și ducă la bun sfârșit lucrarea pentru aceia care fuseseră amăgiți să se închine lui Baal. Biruința deplină de pe muntele Carmel deschisese calea pentru biruințe și mai mari, dar, de la aceste ocazii minunate care i se deschiseseră, Ilie fusese alungat de amenințarea Izabelei. Omul lui Dumnezeu trebuia să fie făcut să înțeleagă slăbiciunea stării lui actuale în comparație cu poziția avantajoasă pe care Dumnezeu dorea ca el să o ocupe. – Profeți și regi, p. 167

Nu putem să facem nimic fără curaj și perseverență. Adresați cuvinte de speranță și curaj celor săraci și descurajați. Dacă este nevoie, dovediți în mod practic, palpabil, interesul vostru de a-i ajuta când ajung la strâmtoare. Cei care au avut multe avantaje ar trebui să-și amintească faptul că ei înșiși greșesc în multe lucruri, că este dureros și pentru ei când li se descoperă greșelile și că este pus înaintea lor un model a ceea ce ar trebui să fie. Amintiți-vă că bunătatea va realiza mult mai mult decât cenzura. – Divina vindecare, p. 196

Satana este abil în a le sugera îndoieli și în a inventa obiecții împotriva mărturiei directe pe care o trimite Dumnezeu și mulți consideră că este o virtute, un semn de inteligență, să fie necredincioși, sceptici și gata să despice firul în patru. Cei care vor să se îndoiască vor avea din plin posibilitatea să o facă. Dumnezeu nu Și-a propus să îndepărteze orice ocazie de îndoială. El dă dovezi care trebuie să fie cercetate cu atenție, cu o minte smerită și cu dispoziția de a ne lăsa învățați, și toți ar trebui să luăm decizii pe baza greutății dovezilor. … Dumnezeu oferă suficiente dovezi pentru ca mintea sinceră să creadă, dar cel care întoarce spatele greutății dovezilor doar pentru că există câteva lucruri pe care, în înțelegerea lui limitată, nu le pricepe clar va fi lăsat în atmosfera rece, care dă fiori, a necredinței și a îndoielii și credința lui va naufragia.” – Mărturii, vol. 5, pp. 675–676

Când un om se maturizează, se așteaptă de la el o inteligență corespunzătoare, în raport cu anii lui și ocaziile pe care le-a avut. … Dar, dacă așteptăm această manifestare a inteligenței progresive de la un copil, pe măsură ce anii trec, nu trebuie să așteptăm și de la creștin, să îl vedem crescând în har și în experiență? …

Dumnezeu nu dorește să rămâneți niște începători. În lucrarea Sa, El are nevoie de tot ce puteți dobândi aici în direcția cultivării intelectuale și a unui discernământ ferm. El dorește să ajungeți în vârful scării și apoi să puneți piciorul în Împărăția lui Dumnezeu. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 330 (19 nov.)

Joi, 30 decembrie: La sfârșitul acestor zile

Așa cum a fost cu Ioan în exilul său, Isus va fi cu credincioșii Săi care vor fi făcuți să simtă mâna asupritorului din cauza credinței lor și a mărturisirii lui Isus Hristos. … Furtuna și vijeliile persecuțiilor i-au făcut să se ascundă în crăpăturile stâncilor, dar ei erau adăpostiți în Stânca Veacurilor; și, în fortărețele munților, în peșterile și gropile pământului, Mântuitorul Și-a descoperit prezența și slava Sa. Încă puțină, foarte puțină vreme, și

Cel ce vine va veni și nu va zăbovi. Ochii Săi ca para focului pătrund în cele mai adânci celule ale închisorilor și îi scot pe cei închiși acolo, pentru că numele lor sunt scrise în cartea vieții Mielului. Ochii Domnului sunt peste noi, împrejurul nostru, observând fiecare dificultate, cântărind fiecare pericol, și nu există loc în care ochii Săi să nu poată pătrunde, niciun necaz sau suferință a copiilor Săi la care dragostea Sa să nu poată ajunge. – That I May Know Him, p. 360

„Să ținem fără șovăire” (în engl.: stați tari, țineți-vă cu tărie de…). Aceasta nu înseamnă să ne ținem cu tărie de păcatele noastre, ci de mângâierea, de credința și de speranța pe care Dumnezeu ni le-a dat în Cuvântul Său. Să nu vă descurajați niciodată! Un om descurajat nu poate să facă nimic. Satana caută să vă descurajeze, spunându-vă că nu vă este de niciun folos să Îi slujiți lui Dumnezeu, că nu merită și că este la fel de bine dacă în lumea aceasta va bucurați de plăceri. Dar „ce folosește unui om să câștige lumea toată, dacă își pierde sufletul?”. Puteți să vă bucurați de plăcerile lumii acesteia numai cu prețul lumii viitoare, dar vă puteți permite să plătiți un astfel de preț?

Noi trebuie să ținem fără șovăire și să trăim după toată lumina pe care o primim din cer. De ce? Pentru că Dumnezeu dorește să discernem adevărul veșnic și să lucrăm ca mâna Sa de ajutor întinsă către cei care nu știu despre iubirea Lui față de ei și să le transmitem lumina. Când v-ați predat lui Hristos, ați făcut un legământ în prezența Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, cele trei persoane ale Divinității cerești. „Țineți-vă cu tărie” de acest legământ. – Comentariile Ellen G. White, în CBAZȘ, vol. 7, p. 959

Tu poți să alegi, de exemplu, cine să conducă inima ta și să aibă control asupra minții tale. Dacă alegi să deschizi ușa sugestiilor celui rău, mintea ta va fi umplută cu întrebări pline de neîncredere și răzvrătire. Tu poți să spui ce simți, dar fiecare îndoială pe care o faci cunoscută este o sămânță care va germina și va aduce rod în viața altcuiva și nu vei mai putea să contracarezi în niciun fel influența cuvintelor tale. Este posibil ca tu să-ți revii cumva din momentele acelea în care ai fost ispitit …, dar alții, care au fost rătăciți prin influența ta, s-ar putea să nu mai scape de necredința pe care le-ai sugerat-o tu. Cât este deci de important să le spunem celor din jur numai lucruri care să le dea putere spirituală și să le aducă lumină! – That I May Know Him, p. 228

Vineri, 31 decembrie

Pentru studiu suplimentar

Faptele apostolilor, din capitolul „Scrisori din Roma”, pp. 475–476.__