Comentarii inspirate (st. 6)

„Care este neamul acela așa de mare?”

Sabat după-amiază, 30 octombrie

Dumnezeu le-a făgăduit [copiilor lui Israel] că, dacă vor păzi poruncile Sale, le va da grâul cel mai bun și le va scoate miere din stâncă. El voia să le dea viață lungă și să le descopere mântuirea Sa.
Adam și Eva pierduseră Edenul prin neascultare și, din cauza păcatului, întregul pământ a fost blestemat. Dar, dacă poporul lui Dumnezeu ar fi urmat învățătura Sa, pământului lui i-ar fi fost redată fertilitatea și frumusețea. Dumnezeu Însuși le-a dat evreilor îndrumări cu privire la cultivarea pământului, iar ei trebuiau să coopereze cu El pentru refacerea solului. În felul acesta, întreaga țară, aflată sub conducerea lui Dumnezeu, ar fi devenit o pildă a adevărului spiritual. După cum pământul avea să producă recolte bogate prin respectarea legilor naturii date de Dumnezeu, tot astfel inima oamenilor urma să reflecte atributele caracterului lui Dumnezeu prin ascultarea de Legea Sa morală. Chiar și păgânii ar fi recunoscut superioritatea acelora care Îi slujeau Dumnezeului celui viu și I se închinau. – Parabolele Domnului Hristos, p. 289

Unde vom găsi noi legi mai nobile, mai curate și mai drepte decât cele prezentate în cărțile care conțin instrucțiunile date lui Moise pentru copiii lui Israel? Din care altă sursă putem noi să adunăm atâta putere ori să învățăm lucruri atât de nobile? Ce altă carte îi va învăța pe oameni atât de bine să-L iubească pe Dumnezeu, să se teamă de El și să asculte? Ce altă carte prezintă celor ce o studiază o cunoaștere mai înălțătoare, o istorie mai minunată? Ea prezintă clar neprihănirea și arată care va fi urmarea neascultării de Legea lui Iehova. – Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 428

Dumnezeu a dat o mare lumină și privilegii poporului Său. „Iată, v-am învățat legi și porunci”, zice El. „Să le păziți și să le împliniți, căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: «Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput!»” …

Ca popor, noi trebuie să stăm sub stindardul lui Isus Hristos. Noi trebuie să ne consacrăm lui Dumnezeu ca un popor deosebit, distinct, cu totul aparte. El ni Se adresează, spunându-ne: „Luați aminte și veniți la Mine, ascultați și sufletul vostru va trăi, căci Eu voi încheia cu voi un legământ veșnic, ca să întăresc îndurările Mele față de David” (Isaia 55:3). – Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 478

Ar trebui să avem o cunoaștere rațională a modului în care să venim la Dumnezeu cu respect și teamă sfântă, cu o iubire plină de evlavie. Există o creștere a lipsei de respect față de Creatorul nostru, o nesocotire crescândă a măreției și a slavei Sale. Dar Dumnezeu ne vorbește în aceste zile ale sfârșitului. …
În aceste timpuri pline de pericole, aceia care mărturisesc a fi poporul Lui ar trebui să se păzească de tendința de a pierde spiritul de respect și temere de Dumnezeu. Scripturile Îi învață pe oameni cum să se apropie de Creatorul lor – cu smerenie și respect, prin credința într-un Mijlocitor divin. Omul trebuie să vină cu genunchiul plecat, ca un supus al harului, ca unul care se roagă la tronul harului. În felul acesta, el trebuie să arate că sufletul, trupul și spiritul său sunt cu totul supuse Creatorului său. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 91 (24 mart.)

Duminică, 31 octombrie: „Să n-adăugați și să nu scădeți nimic”

„Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” sunt cuvintele Mântuitorului nostru. Greşelile în doctrină se înmulţesc şi se înfăşoară cu o subtilitate de şarpe în jurul sentimentelor oamenilor. Nu există nicio învăţătură a Bibliei care să nu fi fost negată. Marile adevăruri ale profeţiei, care arată poziţia noastră în istoria lumii, au fost dezbrăcate de frumuseţea şi de puterea lor de către cler, care vrea să facă în așa fel, încât aceste adevăruri extrem de importante să pară întunecoase şi de neînţeles. În multe cazuri, copiii sunt îndepărtați de vechile pietre de hotar. …
… Cei care au văzut adevărul şi i-au simţit importanţa şi care au avut o experienţă în lucrurile spirituale trebuie să-i înveţe pe copiii lor învăţătura sănătoasă. Ei trebuie să le prezinte copiilor marii stâlpi ai credinţei noastre, motivele pentru care suntem adventişti de ziua a şaptea – de ce suntem chemaţi să fim, asemenea poporului Israel, un popor deosebit, un neam sfânt, separat şi distinct de toate celelalte popoare de pe faţa pământului. Lucrurile acestea trebuie să le fie explicate copiilor într-un limbaj simplu, uşor de înţeles şi, pe măsură ce ei cresc, lecţiile prezentate trebuie să fie potrivite cu creşterea capacităţii lor de a înţelege, până când temelia adevărului este aşezată clar şi adânc. – Mărturii, vol. 5, p. 330

Viața religioasă a națiunii iudaice devenise o prefăcătorie. Când vocea lui Dumnezeu a proclamat Legea pe muntele Sinai, întregul popor s-a angajat că o va respecta. Ei au spus: „Mă duc, doamne”, dar nu s-au dus. Când Domnul Hristos a venit personal pentru a le înfățișa principiile Legii, ei L-au respins. Domnul Hristos le oferise conducătorilor iudei din zilele Sale nenumărate dovezi ale autorității și puterii Sale divine, dar, în ciuda faptului că erau convinși, ei nu erau dispuși să accepte dovezile. Domnul Hristos le-a arătat că ei continuau să nu creadă, pentru că nu aveau acel spirit care conduce la ascultare. El le-a declarat: „Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. … Degeaba mă cinstesc ei învățând ca învățături niște porunci omenești” (Matei 15:6,9). – Parabolele Domnului Hristos, p. 276

El [Hristos] a fost credincios față de poruncile lui Dumnezeu, îndepărtând tradițiile și cerințele omenești care fuseseră așezate în locul lor. Ca urmare a acestui fapt, Domnul a fost urât și persecutat. Istoria se repetă. Legile și tradițiile oamenilor sunt înălțate mai presus de Legea lui Dumnezeu, iar cei care rămân loiali față de poruncile lui Dumnezeu suferă dispreț și persecuție. Datorită credincioșiei Sale față de Dumnezeu, Domnul Hristos a fost acuzat că este călcător al Sabatului și blasfemator. S-a spus despre El că este posedat de demoni și a fost învinuit că face minuni cu ajutorul lui Beelzebul. Şi urmașii Săi sunt acuzați în același fel și prezentați într-o lumină falsă. Procedând astfel, Satana speră să-i determine să păcătuiască, pentru a-I aduce dezonoare lui Dumnezeu. – Parabolele Domnului Hristos, p. 170

Luni, 1 noiembrie: Baal-Peor

Aproape de încheierea călătoriei prin pustie, au fost repetate condițiile legământului. La Baal-Peor, chiar la hotarele ţării făgăduite, unde mulți au căzut pradă unei ispite viclene, cei care au rămas credincioși și-au reînnoit votul de devotament. Prin Moise au fost avertizați împotriva ispitelor care aveau să-i asalteze în viitor și au fost îndrumați stăruitor să rămână departe de națiunile vecine și să se închine numai lui Dumnezeu. …

Moise a arătat relele care aveau să fie urmarea îndepărtării de rânduielile lui Iehova. Chemând cerul și pământul ca martori, el a spus că, dacă poporul va introduce forme corupte de închinare după ce va fi locuit multă vreme în țara făgăduită, se va pleca înaintea chipurilor cioplite și va refuza să se întoarcă la închinarea la adevăratul Dumnezeu, mânia Domnului va izbucni, și copiii lui Israel vor fi duși robi și împrăștiați printre păgâni. – Profeți și regi, pp. 293–295

El [Satana] a întins imediat o cursă prin care israeliţii să fie fermecaţi de frumuseţea femeilor moabite, care să-i facă să păcătuiască împotriva Legii lui Dumnezeu. Astfel, în ei avea să se găsească nelegiuirea, iar binecuvântarea lui Dumnezeu avea să le fie retrasă. Forţele lor aveau să fie foarte mult slăbite, iar duşmanii lor nu mai aveau să se teamă de puterea lor, deoarece prezenţa Domnului oştirilor nu mai era cu armatele lui Israel.
Aceasta ar trebui să fie o avertizare pentru copiii lui Dumnezeu care trăiesc în aceste zile din urmă. Dacă ei caută neprihănirea şi adevărata sfinţenie, dacă ţin toate poruncile lui Dumnezeu, lui Satana şi agenţilor săi nu li se va permite să-i învingă. Toată împotrivirea celor mai înverşunaţi duşmani ai lor se va dovedi neînstare să distrugă sau să smulgă din rădăcină via plantată chiar de Dumnezeu. Satana a înţeles ceva ce Balaam a învăţat printr-o experienţă tristă, şi anume că nicio vrajă şi niciun descântec nu au putere împotriva lui Iacov atâta timp cât nelegiuirea nu este cultivată în mijlocul poporului, de aceea, puterea şi influenţa lui vor fi folosite întotdeauna pentru a le distruge unitatea şi a le întina curăţia caracterului. Cursele lui sunt întinse pe mii de căi pentru a slăbi puterea lor spre bine. – Mărturii, vol. 5, p. 599

Este periculos să lăsăm o pornire rea să se cuibărească în inima noastră. Încetul cu încetul, un singur păcat pe care-l nutrim va înjosi caracterul, aducând cele mai nobile puteri ale lui în supunere față de dorința cea rea. Cel care îndepărtează din conștiința sa chiar numai o singură strajă, care îngăduie o singură deprindere păcătoasă și o singură abatere de la înaltele cerințe ale datoriei, dărâmă zidurile de apărare ale sufletului și deschide o cale ca Satana să intre și să îl ducă în rătăcire. Singura cale sigură este aceea ca, împreună cu David, să înălțăm zilnic rugăciunea aceasta, dintr-o inimă sinceră: „Ține-mă pe cărările Tale ca să nu-mi alunece pașii” (Psalmii 17:5). – Patriarhi și profeți, p. 452

Marți, 2 noiembrie: „Alipiți-vă de Domnul, Dumnezeul vostru”

Israelul din vechime a fost în mod special îndrumat de Dumnezeu să fie şi să rămână un popor separat de toate naţiunile. Israeliții nu trebuiau să fie martori la idolatria celor din jurul lor, ca nu cumva să le fie coruptă inima, iar familiarizarea cu practicile necredincioşilor să facă astfel încât acestea să pară mai puţin rele în ochii lor. Foarte puţini îşi dau seama de propria slăbiciune şi de faptul că, prea adesea, păcătoşenia firească a inimii omeneşti le paralizează străduinţele cele mai nobile.
Influenţa dăunătoare a păcatului otrăveşte viaţa sufletului. Unica noastră siguranţă stă în separarea de cei care trăiesc în întunericul ei. Domnul ne porunceşte să ieşim din mijlocul lor şi să ne despărţim de ei, să nu ne atingem de nimic necurat și El ne va primi şi ne va fi Tată, iar noi Îi vom fi fii şi fiice. Dacă vrem să fim adoptaţi în familia lui Dumnezeu, să devenim copii ai Împăratului ceresc, trebuie să îndeplinim condiţiile Sale, trebuie să ieşim din lume şi să stăm înaintea Domnului ca un popor deosebit, ascultând poruncile Sale şi slujindu-L. – Mărturii, vol. 4, p. 109

Adevărații urmași ai lui Hristos vor avea de făcut sacrificii. Ei vor ocoli locurile de distracții lumești, pentru că acolo nu-L găsesc pe Isus și nici nu întâlnesc o influență care să-i facă mai sfinți și să le sporească creșterea în har. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu îi va face să se îndepărteze de toate aceste lucruri și să stea deoparte.
„Așa că după roadele lor îi veți cunoaște”, a spus Mântuitorul (Matei 7:20). Toți adevărații urmași ai lui Hristos aduc roade spre slava Sa. Viața lor confirmă faptul că o bună lucrare a fost făcută în ei prin Duhul lui Dumnezeu, iar rodul lor este sfințirea. Viețile lor sunt curate și înnobilate. Faptele bune sunt rodul adevăratei lor evlavii, iar cei ce nu aduc astfel de rod dovedesc că nu au experiență în lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu sunt în Viță. Isus spunea: „Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic” (Ioan 15:4,5). – Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, pp. 328–329

Deşi trebuie să fim conştienţi de starea noastră păcătoasă, noi trebuie să ne bizuim pe Hristos ca fiind neprihănirea, sfinţirea şi mântuirea noastră. Noi nu putem răspunde acuzaţiilor pe care le aduce Satana împotriva noastră. Doar Hristos poate să pledeze în favoarea noastră în mod eficient. El este în stare să-l aducă la tăcere pe acuzator cu argumente care se bazează nu pe meritele noastre, ci pe meritele Sale. …
… Noi trebuie să ne angajăm cu toate energiile sufletului în lucrarea de a birui răul şi să privim la Isus pentru a primi tăria de a face ceea ce nu putem face singuri. Niciun păcat nu trebuie tolerat în cei care vor umbla alături de Isus îmbrăcaţi în alb. … Atenţia lor este fixată asupra Lui; speranţele lor și credinţa lor Îl au în centru pe El. – Mărturii, vol. 5, p. 472

Miercuri, 3 noiembrie: „Care este neamul acela așa de mare?”

Scopul pe care Dumnezeu doreşte să-l realizeze prin poporul Său de astăzi este acelaşi cu cel pe care a dorit să-l realizeze prin Israelul din vechime, când l-a scos din Egipt. Văzând bunătatea, mila, dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu descoperite în biserică, lumea va avea o reprezentare a caracterului Său. Iar atunci când Legea lui Dumnezeu va fi astfel exemplificată în viaţă, chiar şi lumea va recunoaşte superioritatea celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, se tem de El şi Îi slujesc mai presus decât oricare alt popor de pe pământ. Domnul are privirea îndreptată asupra oricărui om care face parte din poporul Său, El are planurile Lui cu fiecare. Scopul Său este ca aceia care pun în practică preceptele Sale sfinte să fie un popor deosebit, distinct. … „Şi care este neamul acela aşa de mare, încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?” (Deuteronomul 4:8).
Nici măcar aceste cuvinte nu reuşesc să exprime măreţia şi slava scopului pe care vrea să-l realizeze Dumnezeu prin poporul Său. Noi trebuie să demonstrăm principiile Împărăţiei Sale nu doar în faţa acestei lumi, ci în faţa întregului univers. – Mărturii, vol. 6, pp. 12–13

Noi ne vom discerne şi aprecia datoria numai atunci când o vom privi în lumina care străluceşte din viaţa lui Hristos. După cum soarele se arată la răsărit şi merge spre apus, umplând lumea cu lumină, tot astfel adevăratul urmaş al lui Hristos va fi o lumină în lume. El se va arăta în lume ca o lumină puternică, pentru ca aceia care sunt în întuneric să poată fi luminaţi şi avertizaţi de razele strălucitoare care pornesc de la el. Hristos le spune urmaşilor Săi: „Voi sunteţi lumina lumii.” …
Când harul lui Hristos este exprimat prin cuvintele şi faptele credincioşilor, lumina va străluci asupra acelora care sunt în întuneric, căci în timp ce buzele rostesc laude la adresa lui Dumnezeu, mâna se întinde în acte de binefacere, pentru ajutorarea celor ce pier. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 276 (26 sept.)

Avem nevoie de … creștini mai senini. Suntem prea închiși în noi înșine. Prea adesea copiii noștri și cei apăsați și descurajați sunt lipsiți de cuvântul bun și încurajator, de zâmbetul nostru voios. …
Din fiecare cămin creștin va străluci o lumină împrejur. Iubirea va fi vădită în acțiune. Aceasta se va revărsa asupra tuturor legăturilor familiale, dovedindu-se prin bunătate, grijă față de ceilalți și curtoazie delicată, neegoistă. Există cămine în care este îndeplinit acest principiu, familii care I se închină lui Dumnezeu și în care domnește adevărata iubire. Din aceste cămine, rugăciunea de dimineață și de seară se înalță spre Dumnezeu precum tămâia cea plăcut mirositoare, iar îndurările și binecuvântările Sale coboară ca roua dimineții asupra celor care le cer. – Căminul adventist, p. 37

Joi, 4 noiembrie: „Înțelepciunea și priceperea voastră”

Astăzi, aceia cărora Dumnezeu le-a încredințat o mare lumină își vor găsi unica siguranță în a se afla întotdeauna acolo unde El poate să aducă la îndeplinire voia Sa prin ei. Dumnezeu va face lucruri mari pentru aceia care vor învăța de la El, nu așa cum gândesc ei, ci primind sfat de la Acela care nu greșește niciodată. Siguranța și înțelepciunea noastră se află în recunoașterea și urmarea căilor Sale. Cea mai valoroasă cunoștință pe care putem să o obținem este cunoașterea de Dumnezeu. Aceia care umblă smeriți înaintea Lui, iubindu-L pe El mai presus de orice și ascultând de cuvântul Său vor fi binecuvântați cu înțelepciune. Lor le va fi dată cunoștința cerului ca să o împărtășească și altora. Înțelepciunea este darul lui Dumnezeu și trebuie păstrată curată, ferită de orice ar putea să o întineze. Ea îi aduce aceluia asupra căruia a fost revărsată o obligație deosebită de a-L glorifica pe Dumnezeu prin faptul că le aduce binecuvântare semenilor săi. El trebuie să păstreze întotdeauna temerea de Dumnezeu înaintea sa, întrebându-se la fiecare pas: „Este aceasta calea Domnului?” – Comentariile Ellen G. White, în CBAZȘ, vol. 2, p. 1032

Noi trebuie să venim la Dumnezeu cu credință și să aducem înaintea Lui cererile noastre, cu încrederea că El va lucra pentru noi și pentru aceia pe care căutăm să-i salvăm. Trebuie să dedicăm mai mult timp pentru rugăciune stăruitoare. Cu credința plină de încredere a unui copilaș, noi trebuie să venim la Tatăl nostru ceresc și să-I spunem toate nevoile noastre. El este întotdeauna gata să ierte și să ajute. Comoara înțelepciunii divine este inepuizabilă și Dumnezeu ne încurajează să luăm din plin din ea. Dorința pe care ar trebui s-o avem după binecuvântările spirituale este descrisă în cuvintele: „Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule” (Psalmii 42:1). Avem nevoie de o foame mai profundă a sufletului după darurile bogate pe care Cerul le are de împărțit. Trebuie să flămânzim și să însetăm după neprihănire. – Comentariile Ellen G. White, în CBAZȘ, vol. 3, p. 1146

Sarea este prețuită pentru proprietatea ei de a conserva. Când îi numește pe copiii Săi sare, Dumnezeu vrea să-i învețe că scopul pentru care a făcut din ei supuși ai harului Său este ca ei să ajungă mijloace pentru mântuirea altora. Scopul lui Dumnezeu, când a ales un popor în fața întregii lumi, a fost nu numai ca să-i poată adopta ca fii și fiice, ci pentru ca, prin ei, lumea să poată primi „harul care aduce mântuire” (Tit 2:11). …
Gustul sării reprezintă puterea de viață a creștinului, iubirea lui Isus în inimă, neprihănirea lui Hristos care umple viața. Iubirea lui Hristos este molipsitoare și energică. Dacă locuiește în noi, ea se va revărsa și asupra altora. Noi ne vom apropia de ei, până ce inimile lor vor fi încălzite de interesul și de iubirea noastră fără egoism. Credincioșii sinceri răspândesc în jurul lor o energie plină de viață, care pătrunde și dă puteri morale sufletelor pentru care ei lucrează. Însă nu puterea omului, ci puterea Spiritului Sfânt face lucrarea transformatoare. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 35-36

Vineri, 5 noiembrie

Studiu suplimentar
Asemenea lui Hristos, cap. „Așteaptă, veghează și roagă-te” (15 apr.).