Comentarii inspirate (st. 5)

„Veniți la Mine…”

Sabat după-amiază, 24 iulie

Nu munca este aceea care duce la extenuarea oamenilor, ci munca în exces și lipsa odihnei, care pun în pericol puterile vieții. Cei care muncesc excesiv vor ajunge curând în situația de a-și considera muncă un loc al supliciului.
Cel ce muncește pentru Domnul o face plin de curaj și bună dispoziție. Dumnezeu dorește ca noi să aducem, în locul în care ne desfășurăm activitatea, o atmosferă plină de speranță. Cei care lucrează cu mintea trebuie să acorde atenția cuvenită tuturor funcțiilor organismului, echilibrând solicitarea acestora. Dacă efortul fizic este combinat cu efortul intelectual în mod înțelept, întreaga ființă va fi menținută într-o stare de sănătate și va primi semnul aprobării lui Dumnezeu. …
Aduceți în munca zilnică o atmosferă de curaj, de speranță și bună dispoziție. Nu vă suprasolicitați. Este mai bine să lăsați nerealizate unele lucruri plănuite pentru o anumită zi decât să vă suprasolicitați și să vă epuizați, pierzându-vă curajul necesar pentru cea mai bună îndeplinire a sarcinilor prevăzute pentru ziua care urmează. Dacă nu doriți să începeți ziua de mâine extenuați, nu încălcați legile naturii astăzi. – Minte, caracter și personalitate, vol. 2, pp. 375–376

Domnul Hristos dorește cu ardoare ca toți cei istoviți și împovărați de griji, toți cei oprimați să vină la El. El dorește nespus de mult să le dea lumina, bucuria și pacea care nu pot fi găsite niciunde altundeva. Păcătoșii cei mai înrăiți sunt obiectele iubirii și ale milei Sale profunde și stăruitoare. El trimite Duhul Său Sfânt pentru a-i chema cu duioșie, căutând să-i atragă la Sine. – Parabolele Domnului Hristos, p. 226

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.”
Aceste cuvinte de mângâiere au fost adresate mulțimii care Îl urma pe Isus. Mântuitorul spusese că numai prin El oamenii pot ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu. El vorbise despre ucenicii Săi ca despre niște oameni cărora li se dăduse cunoștința lucrurilor cerești. Dar n-a lăsat pe nimeni să se simtă îndepărtat de grija și de iubirea Lui. Toți cei obosiți și împovărați pot să vină la El. – Hristos, Lumina lumii, p. 328

Când intrăm în odihna lui Hristos, cerul începe de aici. Noi răspundem chemării Sale: „Veniți să învățați de la Mine” și, venind, începem viața veșnică. Cerul este o neîncetată apropiere de Dumnezeu prin Hristos. Cu cât stăm mai mult și mai aproape de El, cu atât și chiar mai mult ni se va descoperi slava Sa și, cu cât Îl vom cunoaște mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai intensă va fi fericirea noastră. Dacă mergem cu Isus în această viață, vom fi copleșiți de iubirea Lui și întăriți de prezența Lui. Tot ce poate să suporte natura omenească putem primi încă de aici. Dar ce sunt toate acestea în fața celor viitoare? Ei stau „înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domniei Își va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apei vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7:15-17). – Ibidem, pp. 331–332

Duminică, 25 iulie: „Și Eu vă voi da odihnă”

Mă simt îndemnată de Duhul Domnului să vă spun că acum este ziua voastră, când aveţi parte de privilegii, când vă este acordată încredere, când vi se oferă binecuvântare. O veţi folosi? Lucraţi voi pentru slava lui Dumnezeu sau pentru interese egoiste? Sau păstraţi înaintea ochilor minţii perspectivele strălucite ale succesului lumesc, prin care puteţi obţine satisfacerea eului şi câştig financiar? Dacă da, veţi fi dezamăgiţi amarnic. Dar, dacă vă străduiţi să trăiţi o viaţă curată şi sfântă, să învăţaţi zilnic în şcoala lui Hristos lecţiile pe care El vă invită să le învăţaţi, să fiţi blânzi şi smeriţi cu inima, atunci veţi avea o pace pe care împrejurările lumii, oricare ar fi ele, nu o pot schimba.
O viaţă în Hristos este o viaţă de linişte, de odihnă. Neliniştea, nemulţumirea şi tulburarea descoperă absenţa Mântuitorului. Dacă Isus este adus în viaţă, viaţa va fi plină de fapte bune şi nobile pentru Domnul. Veţi uita atunci să slujiţi eului şi veţi trăi mai aproape şi tot mai aproape de iubitul Mântuitor; caracterul vostru va deveni asemenea celui al lui Hristos şi toţi cei din jurul vostru vor vedea că aţi fost cu Isus şi că aţi învăţat de la El. – Mărturii, vol. 5, p. 487

Hristos este izvorul vieții. Lucrul de care au nevoie mulți este o mai bună cunoaștere a Sa; ei au nevoie să fie învățați cu răbdare și blândețe, și totuși cu hotărâre, cum întreaga făptură poate să se deschidă înaintea mijloacelor de vindecare ale Cerului. Când lumina iubirii lui Dumnezeu umple cămările întunecoase ale sufletului, oboseala însoțită de nervozitate și nemulțumire va înceta și un simțământ de satisfacție va aduce vigoare minții și sănătate și energie corpului. …
Nu trebuie să admitem ca viitorul, cu problemele lui grele, cu perspectivele lui nesatisfăcătoare, să ajungă să ne înmoaie inimile, să ne facă genunchii să tremure și mâinile să atârne neputincioase. „Să se prindă de tăria Mea”, spune Cel Atotputernic, „… vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine” (Isaia 27:5). Aceia care se lasă călăuziți de El și sunt implicați în lucrarea Sa nu vor fi aduși niciodată într‑o situație pentru care El să nu fi prevăzut ieșire. Oricare ar fi situația în care ne aflăm, dacă suntem împlinitori ai Cuvântului Său, avem o Călăuză care să ne îndrume pe cale; oricare ar fi încurcătura în care ne aflăm, avem un Sfetnic priceput; oricare ar fi întristarea noastră, pierderea suferită sau singurătatea de care suferim, avem un Prieten plin de compasiune. – Divina vindecare, pp. 247, 249

Ai înțeles tu și am înțeles eu pe deplin chemarea plină de har: „Veniți la Mine”? El spune: „Rămâneți în Mine”, nu: Rămâneți cu Mine. „Înțelegeți chemarea Mea! Veniți la Mine și stați cu Mine.” El le va da fără plată toate binecuvântările care sunt legate de El acelora care vin la El ca să aibă viață. … Ai privilegiul ca El să rămână în tine, în locul unui privilegiu de scurtă durată, care nu poate dura atâta timp cât tu ești prins în îndatoririle vieții. … Nu cumva teama, nedumeririle și grijile te vor duce departe de Hristos? Depindem noi mai puțin de Dumnezeu când suntem la locul de muncă, pe câmp sau la cumpărături? … Domnul Isus va fi cu tine și tu, cu El în orice loc. – In Heavenly Places, p. 55

Luni, 26 iulie: „Luați jugul Meu asupra voastră”

Trebuia să li se vorbească tuturor oamenilor și să fie trecuți peste prăpastia pe care a făcut-o păcatul, pentru a-i uni pe oamenii limitați cu Dumnezeu, care este infinit. Numai puterea crucii îl poate despărți pe om de puternica unire de forțe a păcatului. Hristos S-a dat pe Sine Însuși pentru salvarea păcătosului. Cei ale căror păcate sunt iertate și care Îl iubesc pe Isus vor fi uniți cu El. Ei vor purta jugul lui Hristos. Acest jug nu îi stânjenește, nu le face viața religioasă plină de trudă nesatisfăcătoare. Nu, jugul lui Hristos ar trebui să ducă la înțelegerea faptului că viața de creștin trebuie să devină o viață de bucurie și plăcere. Creștinii trebuie să fie bucuroși contemplând ce a făcut Domnul, dându-L pe unicul Său Fiu să moară pentru lume, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. – Solii pentru tineret, p. 138

Domnul Hristos spune: „Rămâneți în Mine!” Aceste cuvinte ne transmit ideea de odihnă, de stabilitate, de încredere. El ne zice iarăși: „Veniți la Mine … și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Cuvintele psalmistului exprimă același gând când spune: „Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El” (Psalmii 37:7). Iar Isaia ne dă asigurarea că „în liniște și odihnă va fi mântuirea voastră” (Isaia 30:15). Însă această odihnă nu se capătă prin inactivitate, căci, în invitația Mântuitorului, făgăduința odihnei este legată de chemarea la lucru, la activitate: „Luați jugul Meu asupra voastră … și veți găsi odihnă” (Matei 11:29). Inima care își găsește cel mai mult odihna în Hristos va fi cea mai zeloasă și cea mai activă în lucrarea pentru El. – Calea către Hristos, p. 71

Isus îi invită pe cei trudiţi şi împovăraţi, oferindu-le făgăduinţa odihnei dacă vor veni la El. Îi invită să schimbe jugul asupritor al egoismului şi al lăcomiei, care îi face sclavi ai lui Mamona, cu jugul Său, despre care declară că este bun, şi cu povara Sa, despre care declară că este uşoară. … Cei care refuză să accepte eliberarea pe care le-o oferă Hristos şi continuă să poarte jugul incomod al egoismului, chinuindu-şi şi împovărându-şi sufletul cu planuri de a strânge bani pentru satisfacţii egoiste, nu au cunoscut pacea şi odihna pe care le găsesc cei care poartă jugul lui Hristos şi povara sacrificiului de sine şi a binefacerii dezinteresate, pe care Hristos le-a purtat pentru ei. – Mărturii, vol. 3, pp. 384–385

A lua jugul lui Hristos înseamnă a călca pe urmele Lui și a lucra ca El, a fi părtaș la suferințele și lucrarea Lui de a salva o lume pierdută. Înseamnă a fi un bun învățător pentru suflete. Noi vom fi exact ce vrem să facă Domnul Hristos din noi în aceste ore prețioase de probă. Vom fi un vas de cinste sau de ocară, după cum permitem să fim modelați într-un fel sau în celălalt. Trebuie să ne unim cu Dumnezeu în lucrarea de modelare și cizelare, supunând voința noastră voinței Sale. – Comentariile Ellen G. White, în CBAZȘ, vol. 5, p. 1092

Marți, 27 iulie: „Căci Eu sunt blând și smerit cu inima”

„Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima”, zice Isus, „și veți găsi odihnă.” Noi trebuie să intrăm în școala lui Hristos pentru a învăța de la El umilința și blândețea. Mântuirea este lucrarea prin care omul este educat pentru cer. Educația aceasta înseamnă cunoașterea lui Hristos. Înseamnă emanciparea de sub ideile, obiceiurile și practicile învățate în școala domnului întunericului. Sufletul trebuie să fie eliberat de tot ce este în opoziție cu credincioșia față de Dumnezeu.
În inima lui Hristos, în care domnea o desăvârșită armonie cu Tatăl, era pace deplină. El nu era niciodată măgulit de laude și nici zdrobit de acuzații și dezamăgiri. Chiar în timpul celei mai mari împotriviri și al celei mai crude purtări față de El, avea încă inima plină de curaj. Dar mulți dintre cei care se numesc urmași ai Lui au inima plină de grijă și neliniștită, deoarece se tem să se încreadă cu totul în Dumnezeu. Ei nu se predau Lui cu totul, deoarece se tem de urmările pe care le-ar avea un asemenea lucru. Fără o predare totală, ei nu pot găsi pace. – Hristos, Lumina lumii, p. 330

Ești în siguranță doar atunci când, într-o deplină supunere și ascultare, te legi strâns de Hristos. Jugul este ușor, căci Hristos poartă povara. Când ridici povara crucii, ea devine ușoară, iar crucea aceea este pentru tine garanția vieții veșnice. Este privilegiul fiecăruia de a-L urma cu bucurie pe Domnul, exclamând la fiecare pas: „Bunătatea Ta m-a făcut mare!“ Dar, dacă vrem să călătorim spre cer, trebuie să luăm Cuvântul lui Dumnezeu ca manual de studiu. Din cuvintele inspirației trebuie să luăm lecțiile în fiecare zi. (…)
Umilința omului Isus Hristos este de neînțeles pentru mintea omenească, dar divinitatea și existența Lui dinainte de întemeierea lumii nu pot fi niciodată puse la îndoială de către aceia care cred în Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel vorbește despre Mijlocitorul nostru, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, care, în poziția Sa de slavă, era asemenea lui Dumnezeu, comandantul tuturor oștilor cerești, și care, atunci când Și-a îmbrăcat divinitatea în natura umană, a luat un chip de rob, de slujitor. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 81 (15 martie)

Când a fost de acord să Se facă om, Domnul Hristos a manifestat o umilinţă care constituie un motiv de uimire pentru făpturile cereşti inteligente. Faptul că a acceptat să fie om nu ar fi fost nicio umilinţă, dacă nu ar fi fost poziţia înaltă a Domnului Hristos în preexistenţa Sa. Trebuie să ne deschidem mintea pentru a înţelege că Domnul Hristos a lăsat deoparte mantia Sa regală, coroana Sa împărătească, poziţia Sa înaltă de conducere şi Şi-a înveşmântat natura divină cu natura omenească, pentru a-l putea întâmpina pe om acolo unde era el şi pentru a le aduce celor din familia omenească puterea morală de a ajunge fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Pentru a-l răscumpăra pe om, Domnul Hristos S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte pe cruce. – The Youth’s Instructor, 13 octombrie 1898

Miercuri, 28 iulie: „Căci jugul Meu este ușor”

„Luați jugul Meu asupra voastră”, zice Isus. Jugul este un instrument al servirii. Vitele sunt înjugate pentru muncă și jugul este absolut necesar pentru ca lucrul lor să fie eficient. Prin ilustrația aceasta, Hristos ne învață că noi suntem chemați să servim tot timpul vieții noastre. Trebuie să luăm jugul Lui asupra noastră, ca să putem fi împreună-lucrători cu El.
Jugul care ne leagă în slujire este Legea lui Dumnezeu. Marea lege a iubirii, descoperită în Eden, proclamată pe Sinai, iar în Noul Legământ scrisă în inimă, este cea care îl unește pe lucrătorul omenesc cu voința lui Dumnezeu. Dacă am fi lăsați să ne urmăm pornirile, să mergem acolo unde ne duce voința noastră, ne-am alinia în rândurile lui Satana și am ajunge să avem trăsăturile lui. De aceea Dumnezeu ne conduce prin voința Sa, care este nobilă, înaltă și înălțătoare. El dorește ca noi să ne îndeplinim cu răbdare și înțelepciune toate îndatoririle slujirii. Chiar Hristos, în natura Lui omenească, a purtat jugul slujirii, zicând: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Și Legea Ta este în fundul inimii Mele” (Psalmii 40:8). „M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6:38). Iubirea pentru Dumnezeu, râvna pentru slava Lui și iubirea pentru omenirea decăzută L-au adus pe Isus pe pământ ca să sufere și să moară. Aceasta a fost puterea care a condus viața Sa. El ne invită să ne însușim acest principiu. – Hristos, Lumina lumii, pp. 329–330

Oamenii au nevoie să știe că binecuvântările care vin din ascultare, în totalitate, pot fi ale lor doar când primesc harul lui Hristos. Harul Său îi dă omului puterea de a asculta de legile lui Dumnezeu, de a fi capabil să rupă legăturile obiceiului rău. Aceasta este singura putere care îl poate face să umble și să rămână statornic pe calea cea dreaptă.
Când este primită în curăția și puterea ei, Evanghelia este un remediu pentru maladiile care își au rădăcina în păcat. Soarele Neprihănirii va răsări și „tămăduirea va fi sub aripile Lui” (Maleahi 4:2). Nimic din tot ce oferă această lume nu poate vindeca o inimă zdrobită, nu poate aduce liniște sufletească, nu poate alunga grijile sau boala. Faima, inteligența, talentul – nimic din acestea nu poate aduce bucurie unei inimi întristate sau nu poate reface o viață irosită. Prezența lui Dumnezeu în suflet este singura speranță pentru om.
Iubirea lui Hristos primită în inimă este o putere dătătoare de viață pentru acea ființă. Fiecare organ vital – creierul, inima, nervii – este atins de forța vindecătoare a acestei iubiri. Prin ea, energiile ființei sunt puse în mișcare. Ea eliberează sufletul de vină și tristețe, de neliniște și griji. Odată cu ea, vin seninătatea și stăpânirea de sine. Ea sădește în suflet o bucurie pe care niciun lucru pământesc nu o poate distruge – bucurie în Duhul Sfânt –, o bucurie dătătoare de sănătate, dătătoare de viață. – Divina vindecare, p. 115

Joi, 29 iulie: „Și sarcina Mea este ușoară”

Sunt mulţi oameni a căror inimă este chinuită sub povara grijilor, deoarece ei caută să atingă standardul acestei lumi. Ei au ales slujirea lumii, au acceptat neliniștea ei și au adoptat obiceiurile ei. În felul acesta, caracterul le este pervertit și viaţa lor a ajuns un chin. Pentru a-și mulţumi ambiţia și dorinţele lumești, ei își rănesc conștiinţa și se încarcă și cu o povară în plus, aceea a remușcărilor. Neliniștea continuă le secătuiește puterea de viaţă. Domnul dorește ca ei să lase la o parte acest jug al robiei. Îi invită să primească jugul Său. El zice: „Jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” El îi învaţă să caute mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu și neprihănirea Sa și făgăduinţa Lui este că vor primi pe deasupra toate lucrurile de care au nevoie în viaţa aceasta. Frământarea este oarbă și nu poate să deosebească viitorul, dar Isus vede sfârșitul de la început. În orice greutate, El are o cale pregătită pentru a aduce ușurare. Tatăl nostru ceresc are o mie de căi pe care ne poate veni în ajutor și despre care noi nu știm nimic. Aceia care se călăuzesc după principiul că slujirea și cinstirea lui Dumnezeu trebuie să fie ţinta supremă vor constata că necazurile pier și înaintea lor se deschide o cărare netedă. – Hristos, Lumina lumii, p. 330

Isus vă invită să lăsaţi jos jugul pe care-l purtaţi, care v-a ros gâtul, şi să luaţi jugul Lui, care este uşor, şi sarcina Lui, care nu este grea. Cât de istovitoare este povara iubirii de sine, a lăcomiei, a mândriei, a patimii, a invidiei şi a bănuielilor rele, şi totuşi cu câtă putere se prind oamenii de aceste blesteme şi cât de greu le este să renunţe la ele! Hristos înţelege cât de grele şi de chinuitoare sunt aceste poveri autoimpuse şi ne invită să le lăsăm jos. El îi invită pe cei cu sufletul greu împovărat şi obosit să vină la El, să ia povara Lui, care este uşoară, în schimbul poverilor pe care şi le-au luat singuri. El spune: „… Veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” Toate cerinţele Mântuitorului nostru sunt consecvente şi armonioase şi, dacă sunt purtate cu bucurie, îi vor aduce sufletului pace şi odihnă. – Mărturii, vol. 4, p. 241

Hristos a părăsit patria Sa cerească pentru a-i mântui pe păcătoși și a venit pe pământ să sufere și să moară pentru ei. Urmărind aceasta, El S-a trudit, a suferit și S-a rugat până când, cu inima zdrobită și părăsit de cei pentru a căror mântuire venise, Și-a dat viața pe crucea de pe Golgota.
Mulți se dau înapoi cu groază de la o viață așa cum a trăit-o Mântuitorul nostru. Ei cred că s-ar cere o prea mare jertfă pentru a imita Modelul, a aduce roade prin fapte bune și a îndura apoi, cu răbdare, ca Dumnezeu să îndepărteze tot ce este uscat și neroditor pentru ca să poată aduce mai mult rod. Dar, când se socotește numai o unealtă umilă în mâinile lui Hristos și se străduiește să-și îndeplinească cu credincioșie orice datorie, sprijinindu-se pe ajutorul făgăduit de Dumnezeu, creștinul va lua jugul lui Hristos, pe care-l va găsi ușor, și va găsi odihnă; atunci va purta sarcini pentru Hristos și le va socoti că sunt ușoare. El poate privi atunci cu încredere și curaj, zicând: „Știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat” (2 Timotei 1:12). – Sfințirea vieții, p. 82

Vineri, 30 iulie: Studiu suplimentar

Fii și fiice ale lui Dumnezeu, „Domnul este lângă toţi cei ce-L caută”, p. 19 (13 ianuarie).