Ancora veșniciei

Gen. 2,1-3; 4,12-17; Ex. 23,12; Deut. 5,14; 31,16; 2 Sam. 7,12; Ps. 4,8; 84,2; Ierm. 45,1-5; Mat. 11,28; Marcu 6,30-32.

Fiindcă-n zicerea divină odihnea ce lua ființă,

I-a încununat minunea-n sărbătoare de credință,

Sfântă binecuvântare, peste veacuri o lumină

În săptămânala roată-a trudei ce urma să vină.

Peste gând și mădulare, oboseala când se-așterne,

Măcinați fără-ncetare de vâltorile moderne

Ca Baruc al vremii noastre, plin de spaime și suspine,

În odihna Celui veșnic viață vom găsi, creștine!

Pe cărbunii unui Sabat presărând tămâia rugii,

Ne oprim din pribegie și din ispitirea fugii,

În odihna părtășiei cu Cel care ne iubește

Pentru curtea veșniciei, zilnic El ne ocrotește.

Și cât încă ne oferă harul hristic plin de tihnă,

Să-mpletim cu truda noastră a poruncii Lui odihnă,

Ca o jertfă necurmată, candela ne fie plină,

Până Domnul ne-nveșmântă cu iertarea Lui divină!

Cornel Mafteiu

București, 23.06.2021