Comentarii inspirate (st. 2)

ABECEDARUL LEGĂMÂNTULUI

Sabat după-amiază, 3 aprilie

Nu trebuie să existe nicio reținere din partea noastră, din punct de vedere al slujirii sau al mijloacelor noastre materiale, dacă dorim să împlinim legământul nostru cu Dumnezeu. … Scopul tuturor poruncilor lui Dumnezeu este nu numai acela de a descoperi datoria omului față de El, ci și față de semenul său. În această perioadă târzie a istoriei lumii, nu trebuie să punem la îndoială sau să contestăm, din cauza egoismului inimilor noastre, dreptul lui Dumnezeu de a avea aceste cerințe; în caz contrar, ne amăgim singuri și le răpim sufletelor noastre cele mai bogate binecuvântări ale harului lui Dumnezeu. Inima, mintea și sufletul trebuie să se contopească cu voința lui Dumnezeu. Atunci, legământul întocmit din poruncile înțelepciunii infinite și făcut obligatoriu prin autoritatea și puterea Împăratului împăraților și Domnului domnilor va fi desfătarea noastră. Este de ajuns faptul că El a spus că în ascultarea de regulile și legile Sale sunt viața și prosperitatea poporului Său.
Binecuvântările legământului lui Dumnezeu sunt reciproce. … Dumnezeu îi primește pe cei care lucrează spre slava Numelui Său, pentru a ridica la loc de cinste Numele Lui într-o lume de apostazie și idolatrie. El va fi slăvit de poporul celor care păzesc poruncile Sale, iar El îi „va da, asupra tuturor neamurilor pe care le-a făcut, întâietate în slavă, în faimă și în măreție” (Deuteronomul 26:19). – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 150

Omul câștigă totul ascultând de un Dumnezeu care Își respectă legământul. Atributele lui Dumnezeu îi sunt împărtășite omului, făcându-l în stare să fie blând și milos. Legământul lui Dumnezeu ne asigură de caracterul Său neschimbător. … Pentru noi, nu este de ajuns să avem o idee generală despre cerințele lui Dumnezeu. Trebuie să știm, fiecare pentru sine, care sunt cerințele Sale și care sunt îndatoririle noastre. Termenii legământului lui Dumnezeu sunt: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și, pe aproapele tău, ca pe tine însuți.” Acestea sunt condițiile pentru a trăi. „Fă așa”, a spus Domnul Hristos, „și vei trăi.” – Comentariile lui Ellen G. White în CBAZȘ, vol. p. 932

Dumnezeul nostru, care Îşi ţine legământul, uneşte cu omnipotenţa Sa de Împărat al împăraţilor blândeţea şi grija unui păstor plin de milă. Nimic nu poate sta în calea Sa. Puterea Lui este absolută şi ea este garanţia împlinirii sigure a făgăduinţelor făcute poporului Său. El poate să îndepărteze toate piedicile din calea lucrării Sale. El are mijloacele necesare pentru a îndepărta orice dificultate, astfel încât cei care Îi servesc şi care respectă mijloacele alese de El să fie eliberaţi. Bunătatea şi dragostea Lui sunt infinite, iar legământul Său este de neschimbat. …
În zilele cele mai întunecate, când aparenţele par atât de potrivnice, nu vă temeţi! Aveţi credinţă în Dumnezeu! El Îşi împlineşte voinţa, făcând tot ce este bine în favoarea poporului Său. Tăria celor care Îl iubesc şi Îi slujesc se va înnoi în fiecare zi. Priceperea Lui va fi pusă la dispoziţia lor, ca să nu greşească atunci când Îi aduc la îndeplinire planurile. – Mărturii, vol. 8, pp. 10–11

Duminică, 4 aprilie: Elementele de bază ale legământului

Copiii lui Dumnezeu trebuie să se distingă ca fiind niște oameni care Îi slujesc Lui cu totul, din toată inima, fără să-și atribuie lor înșiși vreo onoare și amintindu-și că, prin cel mai solemn legământ, s-au legat să Îi slujească Domnului și numai Lui. …
„Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor” (Apocalipsa 22:3,4).
Cine sunt aceștia? Sunt poporul lui Dumnezeu, cei care au dat dovadă de credincioșie față de El pe acest pământ. Cine sunt ei? Cei care au păzit poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, aceia care Îl au ca Mântuitor pe Acela care a fost crucificat. – Our High Calling, p. 345

[Hristos] a lăsat lumile necăzute și societatea îngerilor în universul cerului, pentru că nu putea să fie mulțumit în timp ce omenirea era despărțită de El. Negustorul ceresc Și-a lăsat la o parte coroana și mantia împărătească. Deși era Prințul și Conducătorul întregului cer, a luat asupra Sa mizeria omenirii și a venit într-o lume care este întinată și pârjolită de blestem, ca să caute unicul mărgăritar pierdut, să-l caute pe omul căzut prin neascultare.
El Și-a găsit mărgăritarul îngropat în gunoi. Egoismul împietrește inima și ea ajunge să fie legată de tirania lui Satana. Dar Isus ridică sufletul, din întunericul în care se află, la lumină, ca să-I aducă laude Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Ni se oferă posibilitatea de a intra în legământ cu Dumnezeu, de a primi iertare și a găsi pace. Isus găsește omenirea pierdută, pe care o consideră o perlă, și o pune în cununa Sa.
Celui mai păcătos și celui mai decăzut om El îi insuflă speranță. El spune: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). Când un suflet Îl găsește pe Mântuitorul, Domnul Se bucură la fel ca negustorul care și-a găsit mărgăritarul de preț. Prin harul Său, El va lucra asupra sufletului până când acesta va ajunge o piatră prețioasă frumos șlefuită pentru Împărăția cerului. – That I May Know Him, p. 84

Trebuie ca în fiecare zi să te consacri cu totul lui Dumnezeu, trebuie să-ți înnoiești în fiecare zi legământul de a fi al Său cu totul și pentru totdeauna. Să nu depinzi niciodată de sentimente care pot fi schimbătoare, ci așază-ți picioarele pe platforma sigură a făgăduințelor lui Dumnezeu: Doamne, Tu ai spus și eu cred făgăduința. Aceasta este o credință inteligentă.
Simțămintele tale vor fi tulburate când vei vedea că unii merg pe o cale contrară principiilor lui Hristos; vei avea parte de încercări și teste ale credinței, dar te îndemn să privești numai la Isus și să nu lași niciun lucru de acest fel să îți împietrească inima sau să aducă peste tine întunericul necredinței. Să nu îngădui niciun lucru care te-ar face să cazi de la credință. Trăiește ca înaintea lui Dumnezeu. Vorbește cu Isus cum ai vorbi cu un prieten. El este gata să te ajute în cea mai grea încercare, El este lângă tine când ajungi în cea mai mare încurcătură. – Our High Calling, p. 124

Luni, 5 aprilie: Legământul cu Noe

Cu mai mult de o sută de ani înainte de potop, Domnul a trimis un înger la credinciosul Noe pentru a-i aduce la cunoștință că nu va mai avea milă de neamul omenesc decăzut. Totuși, nu-l va lăsa în necunoștință cu privire la planul Său. El urma să-l învețe pe Noe și să facă din el un predicator credincios pentru a avertiza lumea despre nimicirea care va veni, așa încât locuitorii pământului să rămână fără nicio scuză. Noe urma să le predice oamenilor și, de asemenea, să pregătească o corabie, în conformitate cu îndrumările lui Dumnezeu, pentru salvarea lui și a familiei sale. El nu trebuia doar să predice, ci exemplul pe care îl oferea prin construirea corabiei urma să-i convingă pe toți că el credea ce predica. – Istoria mântuirii, p. 62

Noe a urmat cu credincioșie instrucțiunile pe care le-a primit de la Dumnezeu. Corabia a fost terminată din toate punctele de vedere, așa după cum dăduse Domnul îndrumările, și era încărcată cu hrană pentru oameni și animale. …
Dumnezeu i-a poruncit lui Noe: „Intră în corabie, tu și toată casa ta, căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni” (Geneza 7:1). Avertizările lui Noe fuseseră lepădate de lume, dar influența și exemplul său au fost o binecuvântare pentru familia sa. Ca răsplată a credincioșiei și integrității sale, Dumnezeu i-a salvat pe toți membrii familiei împreună cu Noe. Ce îmbărbătare pentru părinți ca să fie credincioși! – Patriarhi și profeți, pp. 97–98

Dumnezeu i-a avertizat întotdeauna pe oameni despre judecăţile care trebuiau să vină. Cei care au crezut în soliile Lui pentru vremea lor şi şi-au trăit credinţa ascultând de poruncile Lui au scăpat de judecăţile care au venit asupra celor neascultători şi necredincioşi. Lui Noe i s-a spus: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea.” Noe a ascultat şi a fost salvat. Lui Lot i s-a trimis vestea: „Sculaţi-vă, ieşiţi din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea” (Geneza 7:1; 19:14). Lot s-a lăsat ocrotit de trimişii Cerului şi a fost salvat. Tot astfel le-a fost dat ucenicilor Domnului un avertisment despre distrugerea Ierusalimului. Aceia care au căutat să vadă semnul pierzării apropiate şi au fugit din cetate au scăpat de distrugere. Tot aşa ni se dă şi nouă o avertizare despre a doua venire a lui Hristos şi despre prăpădul care trebuie să cadă asupra lumii. Toţi aceia care iau seama la avertizare vor fi salvaţi. – Hristos, Lumina lumii, p. 634

Credința adevărată se prinde de binecuvântarea promisă și o pretinde înainte de a o primi și simți. Trebuie să trimitem cererile noastre prin credință, sus, dincolo de a doua perdea, și să ne lăsăm credința să se prindă de binecuvântarea făgăduită și să o pretindem ca fiind a noastră. Atunci trebuie să credem că primim binecuvântarea, întrucât credința noastră s-a prins de ea și, după Cuvânt, este a noastră. „Orice lucru veți cere când vă rugați să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea” (Marcu 11:24). Iată credința, credința desăvârșită: să credem că am primit binecuvântarea chiar înainte de a se realiza. … Când norii groși, de întuneric, par să se strângă deasupra minții, atunci este momentul să lăsăm credința vie să străpungă negura și să risipească norii. Adevărata credință se întemeiază pe făgăduințele cuprinse în Cuvântul lui Dumnezeu, și numai aceia care se supun acelui Cuvânt pot pretinde făgăduințele lui glorioase. – Scrieri timpurii, p. 72

Marți, 6 aprilie: Legământul cu Avraam

Dumnezeu îi alesese pe copiii lui Israel. El îi chemase să păstreze între oameni cunoaşterea Legii Sale şi a simbolurilor şi profeţiilor care arătau spre Mântuitorul. El a dorit ca ei să devină izvoare de mântuire pentru lume. Ceea ce a fost Avraam pe pământul pribegiei sale, ceea ce a fost Iosif în Egipt şi Daniel la curţile din Babilon, poporul evreu trebuia să fie pentru toate naţiunile. El trebuia să li-L descopere oamenilor pe Dumnezeu.
În chemarea adresată lui Avraam, Domnul a zis: „Te voi binecuvânta… şi vei fi o binecuvântare… şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12:2,3). Aceeaşi învăţătură a fost redată prin profeţi. Chiar după ce fusese decimat de război şi captivitate, lui Israel i s-a dat făgăduinţa aceasta: „Rămăşiţa lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă, care nu se bizuie pe nimeni şi nu atârnă de copiii oamenilor” (Mica 5:7). – Hristos, Lumina lumii, p. 27

Câmpul luptei dintre Hristos și Satana – câmp în care se aduce la îndeplinire planul de mântuire – este manualul întregului univers. Pentru că Avraam dovedise lipsă de credință în făgăduințele lui Dumnezeu, Satana îl acuzase înaintea îngerilor și înaintea lui Dumnezeu de faptul că nu reușise să îndeplinească condițiile legământului, dovedindu-se astfel nedemn de binecuvântările lui Dumnezeu. Dumnezeu dorea să dovedească înaintea întregului cer credincioșia slujitorului Său, pentru a demonstra că nu poate fi primită decât o ascultare desăvârșită și pentru a face mai clar planul de mântuire înaintea ființelor cerești. …
Încercarea aceasta a fost mult mai grea decât aceea prin care trecuse Adam. Ascultarea de interdicția pusă primilor noștri părinți nu aducea cu sine nicio durere, dar porunca dată lui Avraam cerea sacrificiul cel mai chinuitor. Întregul cer a privit cu uimire și admirație ascultarea neșovăitoare a lui Avraam. Tot cerul a prețuit credincioșia lui. Acuzațiile lui Satana au fost dovedite ca fiind false. Dumnezeu i-a spus slujitorului Său: „Știu acum că te temi de Dumnezeu (cu toate învinuirile lui Satana), întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine”. Legământul lui Dumnezeu, întărit lui Avraam printr-un jurământ înaintea ființelor din celelalte lumi, dovedește faptul că ascultarea va fi răsplătită. – Patriarhi și profeți, pp. 154–155

Când l-a ales pe Avram ca reprezentant al adevărului Său, Dumnezeu l-a luat din ţara lui şi l-a dus departe de neamul lui, punându-l deoparte. El a dorit să-l formeze după propriul model. El a dorit să-l înveţe în conformitate cu planul Său. Avraam nu trebuia să fie influenţat de modelul învăţătorilor lumii. El trebuia să fie învăţat cum să le poruncească tuturor copiilor lui şi celor din casa lui să-i urmeze exemplul, să meargă pe calea Domnului şi să facă dreptate. Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu doreşte să o facem noi. El vrea ca noi să înţelegem cum să ne conducem familiile, cum să ne stăpânim copiii, cum să poruncim casei noastre să ţină calea Domnului. – Solii alese, cartea 1, pp. 409–410

Miercuri, 7 aprilie: Legământul cu Moise

Unii [israeliți] au fost atenți pentru a-i învăța Legea lui Dumnezeu pe copiii lor, dar mulți … fuseseră martori la atât de multă idolatrie, încât au ajuns să aibă idei confuze cu privire la Legea lui Dumnezeu. Aceia care s-au temut de Dumnezeu au strigat către El cu sufletul cuprins de suferință, rugându-L să sfărâme jugul robiei lor cumplite și să-i scoată din țara robiei pentru a fi liberi să-I slujească. Dumnezeu a auzit strigătele lor și l-a chemat pe Moise ca slujitor al Lui pentru a aduce la îndeplinire eliberarea poporului Său. – Istoria mântuirii, p. 147

Nu numai la venirea Sa, ci de-a lungul tuturor veacurilor, după căderea omului și după ce s-a dat făgăduința mântuirii, „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” (2 Corinteni 5:19). Domnul Hristos era temelia și centrul sistemului jertfelor, atât în vremea patriarhilor, cât și în epoca iudaică. … Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care le-a dat primilor noștri părinți făgăduința răscumpărării. El a fost Acela care li S-a descoperit patriarhilor. Adam, Noe, Avraam, Isaac, Iacov și Moise au înțeles Evanghelia. Ei au așteptat mântuirea prin Înlocuitorul și Garantul omenirii. Acești oameni sfinți din vechime aveau comuniune cu Mântuitorul care urma să vină în lumea noastră în corp omenesc, iar unii dintre ei au vorbit cu Hristos și cu îngerii cerului față către față.
Domnul Hristos nu a fost numai conducătorul poporului evreu în pustie – Îngerul în care era Numele lui Dumnezeu și care, învăluit în stâlpul de nor, mergea înaintea mulțimii –, ci și Acela care i-a dat lui Israel Legea. Înconjurat de slava înfricoșătoare de la Sinai, Domnul Hristos a proclamat în auzul întregului popor Cele Zece Porunci ale Legii Tatălui Său. El a fost Acela care i-a dat lui Moise Legea săpată pe tablele de piatră. – Patriarhi și profeți, p. 366

„Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu” (Exodul 19:5).
Această făgăduință nu i-a fost dată numai lui Israel, ci tuturor celor care ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. … Credincios este Dumnezeu, care ne-a chemat la părtăşia cu Fiul Său. Atunci când conlucrează cu Dumnezeu în lucrarea pe care El le-a dat-o de făcut, oamenii, bărbați și femei, merg înainte din putere în putere. Când exercită o credință simplă, fiind siguri zi de zi că Dumnezeu nu va da greș, ci îi va întări în Hristos, El le spune așa cum le-a spus celor din Israelul de pe vremuri: „Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului” (Deuteronomul 7:6).
Dumnezeu poate și este doritor să îi conducă pe toți aceia care vor să se lase conduși. El dorește să ne învețe, pe fiecare dintre noi, o lecție de încredere constantă, de credință nezdruncinată și supunere necondiționată. El ne spune, fiecăruia dintre noi: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău. Mergi cu Mine și Eu îți voi lumina calea.” – Our High Calling, p. 24

Joi, 8 aprilie: Noul Legământ

În cadrul noului legământ, condițiile pentru a câștiga viața veșnică sunt aceleași ca în vechiul legământ – ascultare desăvârșită. Sub vechiul legământ erau multe delicte, a căror cauză era firea îngâmfată și obraznică, pentru care nu exista nicio ispășire prevăzută de Lege. În legământul cel nou și mai bun, Isus Hristos a împlinit cerințele Legii pentru cei care au călcat-o, dacă ei Îl primesc prin credință ca mântuitor al lor. Harul și iertarea sunt răsplata pentru toți aceia care vin la Hristos și se încred în meritele Sale pentru îndepărtarea păcatelor lor. În noul legământ suntem curățiți de păcat prin sângele lui Hristos. Păcătosul este cu totul neînstare să își ispășească vreun păcat. Puterea este în darul fără plată oferit de Domnul Hristos, o făgăduință apreciată numai de aceia care își dau seama de păcatele lor și își predau sufletul neajutorat lui Hristos, Mântuitorul care iartă păcatul. El va pune în inima lor Legea Sa desăvârșită, care este „sfântă, dreaptă și bună” (Romani 7:12), Legea caracterului lui Dumnezeu. – That I May Know Him, p. 299

În Biblie, caracterul sfânt şi durabil al legăturii dintre Hristos şi biserica Sa este reprezentat prin legătura căsătoriei. Domnul S-a legat de poporul Său printr-un legământ solemn, El promiţând să fie Dumnezeul lor, iar ei angajându-se să fie poporul Lui şi numai al Lui. El declară: „Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare” (Osea 2:19). – Tragedia veacurilor, p. 381

Adventiștii de ziua a șaptea au de făcut o lucrare serioasă de pregătire dacă vor să rămână în picioare în experiențele încercărilor care sunt înaintea lor. Dacă Îi rămân credincioși lui Dumnezeu în confuzia și ispitele ultimelor zile, ei trebuie să-L caute pe Domnul în smerirea inimii pentru a primi înțelepciune ca să poată rezista înșelăciunilor vrăjmașului. Noi trebuie să păstrăm întotdeauna în minte gândul solemn al apropiatei reveniri a Domnului și, în vederea acestui eveniment, să înțelegem fiecare lucrarea individuală pe care o avem de făcut. Cu ajutorul Duhului Sfânt, noi trebuie să rezistăm înclinațiilor și tendințelor noastre naturale spre rău și să eliminăm din viața noastră orice element nepotrivit pentru un creștin. În acest fel, ne vom pregăti inimile pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, care dorește să ne dea har și să ne aducă în armonie cu credința lui Isus. …
În această vreme, copiii credincioși ai lui Dumnezeu au de adus o mărturie vie prin viața lor, astfel încât lumea să poată vedea, în acest veac în care răul domnește peste tot, că există un popor care își lasă deoparte dorințele sale și caută să împlinească voia lui Dumnezeu, un popor în inima și în viața căruia este scrisă Legea lui Dumnezeu. În fața noastră se află ispite puternice și încercări grele. Poporul lui Dumnezeu care păzește poruncile Sale trebuie să se pregătească pentru acest timp de încercare, printr-o experiență mai adâncă în lucrurile lui Dumnezeu și o cunoaștere practică a neprihănirii lui Hristos. Nu doar celor necredincioși, ci și membrilor bisericii le sunt adresate cuvintele: „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi, chemați-L câtă vreme este aproape” (Isaia 55:6). – In Heavenly Places, p. 347

Vineri, 9 aprilie

Pentru studiu suplimentar:
Patriarhi și profeți, cap. „Avraam în Canaan”, pp. 132–138.