Pe tronul credinței

 

2 Împ. 18,13.17-35.37; 19,1-4; 20,8-10; 2 Cron. 32,1-19; Isaia cap. 36-39.

 

Fiindcă-n toate ne-nconjoară,

Zilnic criza planetară,

Pentru dreaptă-nvățătură

Să ne-ntoarcem la Scriptură,

Unde, prin profeți, vorbește

Domnul care ne iubește.

 

Domnul care ne veghează

Și pe heruvimi tronează,

Fiindcă vrea să ne îndrepte,

Trage umbra peste trepte,

Semn divin de-nțelepciune

Și răspuns la rugăciune.

 

Fiindcă Domnul nu se teme

De războinice blesteme,

El ce este veșnicie

Peste orice-mpărăție,

Reaprinde umilinței

Candelele biruinței.

 

Astăzi, turta de smochine

Ni-e credința-n Cel ce vine

Cu balsam de mântuire

Rugii pentru izbăvire,

Și din inimă ne face

Un Ierusalim de pace.

 

Într-o lume ce-și așează

Împărați ce venerează,

Pe războinica lor vatră

Zei făcuți din lemn și piatră,

Numai mâna rugii prinde

Mântuirea ce-o cuprinde.

 

De-i dăm inima, să-i fie

Tron umil de-mpărăție,

Peste trepte, Domnul toarnă

Harul care umbra-ntoarnă,

Semn de veșnică iubire

Și chemare la sfințire.

 

Să fim, astăzi, fiecare,

Împărați ai Celui care

Ne-a trimis a-i fi lumină

Până-n slavă va să vină,

Domnul care ne veghează

Și pe Heruvimi tronează!

 

Cornel Mafteiu

București, 09.02.2021