Vești misionare – 9 ianuarie 2021

Speranță într-o tragedie aeriană

de Andrew McChesney, Adventist Mission

Lumea a privit cu groază o ciocnire aviatică ce a avut loc în Germania, în 2002, în urma căreia au murit șaptezeci și unu de oameni. Doi ani mai târziu, un tată îndurerat s-a răzbunat.

Vladimir Șevil, care jelea moartea propriei fiice de cancer, a descoperit speranță în mijlocul tragediei. El L-a descoperit pe Isus.
Vladimir își amintește cum Nadejda, al cărei nume înseamnă „speranță” în limba rusă, a venit bucuroasă acasă cu o Biblie nouă, pe care i-o dăduse cineva la școala din orașul lor, din Moldova. Fata, în vârstă de cincisprezece ani, petrecea ore întregi citind cartea. Adesea stătea până noaptea târziu. Vladimir, care mergea ocazional la biserică, nu aprecia interesul fiicei lui de a studia Biblia. El o acuza că își pierde timpul și îi spunea că ar fi fost mai de folos să lucreze în grădina de legume a familiei.
„Nu avem nevoie de Biblie”, i-a spus el. „Noi avem biserica.”
Nadejda nu l-a contrazis și, ascultătoare, s-a dus afară să lucreze în grădină.
Doi ani mai târziu, doctorii au diagnosticat-o pe Nadejda cu cancer osos. Ea a petrecut mai multe luni de zile în spital și i-a fost amputat un picior din șold. A murit în 2001, la vârsta de optsprezece ani. Devastat, Vladimir I-a cerut lui Dumnezeu răspunsuri. „Nu cred că am fost un tată atât de rău”, s-a rugat el.
Pe fondul durerii lui, a auzit veștile din iulie 2002, despre un avion de marfă DHL care s-a ciocnit cu un avion de linie rusesc, care ducea patruzeci de școlari să-și petreacă vacanța în Spania. În urma impactului au murit toți cei de la bordul ambelor nave. Apoi, în 2004, un bărbat de origine rusă, care își pierduse soția și doi copii în accidentul aviatic, i-a luat urma și l-a ucis pe controlorul de trafic aerian responsabil cu monitorizarea spațiului aerian german din zona unde a avut loc ciocnirea. Privind știrile la televizor, Vladimir a văzut un jurnalist întrebându-l pe tatăl unei fete care murise în același accident aviatic dacă și el își dorea să se răzbune. „Nu”, a răspuns bărbatul. „Eu am speranța că îmi voi întâlni din nou fiica.”
Aceste cuvinte i-au atins inima lui Vladimir. El tânjea după aceeași speranță. La puțin timp după aceea, într-o zi, când s-a întors acasă, a găsit-o pe soția lui așteptându-l cu Biblia Nadejdei. Deschizând-o, i-a citit: „Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El” (1 Tesaloniceni 4:13,14).
„Aici se află speranța noastră”, i-a spus soția lui. „Dacă noi credem în Dumnezeu, o să ne întâlnim din nou fiica.”
Astăzi, Vladimir este diacon al bisericii și vorbește cu bucurie despre speranța în revenirea lui Isus. „Mulțumită fiicei mele, L-am descoperit pe Dumnezeu”, spune el. „Avem speranța că îmi voi întâlni fata din nou.”

O parte din darul pentru al treisprezecelea Sabat din 2017 a ajutat la renovarea un centru pentru adunări de tabără, exploratori, și diverse activități ale bisericii din Moldova.