Vești misionare – 12 septembrie 2020

O moartă care vorbește

de Andrew McChesney

Lui Tomasz Karauda, un medic adventist din Polonia, în vârstă de 28 de ani, i s-a cerut să semneze certificatul de deces al unei femei care era încă în viață.
O asistentă a dus-o pe femeie pe un scaun cu rotile la secția de pneumologie, acolo unde Tomasz își făcea rezidențiatul.
După toate aparențele, femeia era moartă. Avea cancer pulmonar, apărut în urma numeroșilor ani de fumat. Rigor mortis (rigiditatea cadaverică) se instala deja, iar sângele i se adunase în partea de jos a spatelui. Pielea, de obicei roz, atunci când sângele plin de oxigen îi curgea prin capilare, devenise palidă, fiindcă sângele se drenase în venele mai mari. Starea ei era ireversibilă.
„Nu am mai văzut niciodată așa ceva”, a spus Tomasz, amintindu‑și momentul. „Era moartă și totuși stătea în scaunul cu rotile și vorbea.”
Femeia fusese spitalizată în aglomerata secție de terapie intensivă, dar medicul ei, văzând că nu putea face nimic mai mult pentru ea, o trimisese de acolo ca să elibereze un pat pentru un alt caz grav. Asistenta îl întrebase pe Tomasz dacă îi permitea să o aducă pe femeie să stea în secția de pneumologie.
Nici acolo nu erau paturi libere, astfel că Tomasz a așezat un pat cu rotile pe coridor și a așezat-o pe femeie în el. Trăgându-și un scaun aproape, el s-a așezat și în următoarele două ore a continuat să stea de vorbă cu ea.
Femeia știa că era pe moarte. Și-a exprimat regretul pentru alegerile pe care le făcuse în viață.
– Mi-am petrecut toată viața fumând. Dacă aș putea da timpul înapoi…
Tomasz nu știa ce să-i spună. Se simțea de parcă era prins în istoria biblică a tâlharilor răstigniți de o parte și de cealaltă a Mântuitorului. A luat-o pe femeie de mână.
În cele din urmă, aceasta și-a dat ultima suflare. Tomasz a semnat certificatul de deces.
„Este o mare responsabilitate să fii medic creștin”, a spus Tomasz, care a studiat medicina la o facultate publică. „Nimeni nu ne-a învățat în facultate cum să ne purtăm în astfel de situații.”
El a descoperit că este bine să iei acea persoană de mână și să-i oferi speranță, spunându-i „Totul va fi bine”, chiar dacă singurul lucru pe care îl așteaptă aceasta este moartea.
„Uneori, cel mai bun lucru este să nu spui nimic”, a adăugat el. „Uneori, tot ce poți face este să-i iei mâna și să te rogi în tăcere.”
Lumea noastră moare în păcat. În multe cazuri, rigor mortis se instalează și starea omului poate părea ireversibilă. Îi vei lua mâna? Te vei ruga? Vei oferi speranță?