Comentarii inspirate (st. 11)

Spune ce a făcut Isus pentru tine

Sabat după-amiază, 5 septembrie

[Dumnezeu] vrea să fim voioși. El dorește să fim plini de laudă pentru Numele Lui. El vrea să avem lumină în înfățișarea noastră și bucurie în inimă. Noi avem o speranță care este cu mult mai presus de orice plăcere pe care ne-o poate oferi lumea aceasta și lucrul acesta trebuie să se vadă.
De ce nu poate fi bucuria noastră deplină, pentru că nu ne lipsește nimic? Noi avem asigurarea că Domnul Isus este Salvatorul nostru și că noi avem totul deplin în El. Noi ne putem împărtăși fără plată din hrana bogată pe care El ne-a pus-o la dispoziție în Cuvântul Său. Noi trebuie să credem tot ce a spus El, să credem în El și să știm că El ne va da har și putere să facem tot ce ne cere. … Noi trebuie să căutăm necontenit bucuria prezenței Sale. Nu trebuie să stăm toată ziua în genunchi, în rugăciune, dar putem cere continuu harul Său, chiar în timp ce mergem pe stradă sau când suntem angajați în activitățile noastre zilnice. Noi putem să ne păstrăm mintea înălțată mereu spre Hristos și El ne va dărui fără plată harul Său. – Our High Calling, p. 148

Atunci când lucrătorul se află înaintea oamenilor pentru a prezenta cuvintele vieții, în vocea lui se aude ecoul glasului lui Hristos. Este evident că el umblă cu Dumnezeu, că a fost cu Isus și că a învățat de la El, că are adevărul în sanctuarul intim al sufletului, că acest adevăr este pentru el o realitate vie. El prezintă adevărul în Duh și în putere. Oamenii simt bucuria soliei; Dumnezeu vorbește inimilor lor prin oameni consacrați slujirii Lui.
Înălțându-L pe Isus prin Duhul, lucrătorul devine cu adevărat elocvent. El este serios, sincer și iubit de cei pentru care lucrează. …
… Dacă s-a hrănit pe sine cu pâinea vieții, dacă a băut din fântâna vieții, el poate hrăni suflete înfometate și îi poate da apa vieții celui care însetează. Greșelile lui sunt iertate și uitate. Ascultătorii lui nu se vor plictisi, ci Îi vor mulțumi lui Dumnezeu pentru solia de har trimisă lor prin servul Său. – Sfaturi pentru părinți, profesori și elevi, pp. 509–510

O viaţă trăită în Hristos este caracterizată de pace şi linişte sufletească. Poate că nu vei simţi stări de extaz, dar în sufletul tău se va instaura o încredere statornică, durabilă şi liniştitoare. Speranţa ta nu se află în tine; ea este în Domnul Hristos. Slăbiciunea ta este unită cu puterea Lui; neştiinţa ta, cu înţelepciunea Lui; lipsa ta de voinţă, cu tenacitatea Lui. Prin urmare, nu trebuie să privești la tine însuţi, nu trebuie să îngădui ca mintea să-ţi fie absorbită de persoana şi interesele proprii, ci privește la Hristos! Gândeşte-te la iubirea, la frumuseţea şi la desăvârşirea caracterului Său! … Prin iubire faţă de El, prin imitarea modelului Său, prin dependenţa de El, vei fi transformat după chipul şi asemănarea Lui. – Calea către Hristos, p. 70

Duminică, 6 septembrie: Isus, temelia mărturiei noastre

Prin puterea transformatoare a harului lui Hristos, roadele Duhului vor fi văzute în viața acelora care au fost cândva morți în greșelile și păcatele lor. Din dispoziția, din cuvintele și faptele lor se vede că ei sunt acum părtași de fire dumnezeiască. Acest har minunat i-a fost descoperit lui Pavel și el a lucrat continuu pentru ca și alții să poată fi aduși la cunoașterea acestor adevăruri salvatoare. – The Upward Look, p. 309

Prin păcat, am fost despărțiți de viața lui Dumnezeu. Sufletele noastre sunt paralizate. Prin noi înșine, nu suntem în stare să trăim o viață sfântă, cum nici omul neputincios nu era în stare să meargă. Mulți își dau seama de starea lor de slăbiciune și doresc acea viață spirituală care să-i aducă în armonie cu Dumnezeu și se luptă în zadar să o câștige. … Acești oameni descurajați, prinși în luptă, să privească în sus. Mântuitorul Se apleacă asupra acelora pe care i-a răscumpărat prin sângele Său, zicând cu nespusă duioșie și milă: „Vrei să te faci sănătos?” El îți spune să te ridici în sănătate și pace. Nu aștepta să simți că ești sănătos. Crede cuvântul Lui și el se va împlini. Pune voința ta de partea voinței lui Hristos. Slujește-L și, lucrând după cuvântul Lui, vei primi putere. Oricare ar fi obiceiul rău și patima cea rea, care din cauza îndelungatei practicări a înrobit sufletul și trupul, Hristos este în stare și dorește să te elibereze. El va da viață sufletului „mort în greșeli” (Efeseni 2:1). El îl va elibera pe robul prins în slăbiciune de nenorocire și de lanțurile păcatului. – Hristos, Lumina lumii, p. 203

Noi trebuie să învățăm de la Hristos. Noi trebuie să știm ce este El pentru cei pe care i-a răscumpărat. Trebuie să înțelegem că prin credința în El, este privilegiul nostru să devenim părtași firii dumnezeiești și astfel să scăpăm de stricăciunea care este în lume prin pofte. Atunci, suntem curățați de toate păcatele, toate defectele de caracter. Nu mai păstrăm nicio înclinație spre păcat. [Efeseni 2:1-6, citat.]
Când devenim părtași naturii divine, tendințele spre rău, ereditare și cultivate, sunt cu totul îndepărtate din caracter și devenim o putere vie pentru bine. Învățând continuu de la Învățătorul divin, împărtășindu-ne zilnic de caracterul Său, noi conlucrăm cu Dumnezeu în biruirea ispitelor lui Satana. Dumnezeu lucrează și omul lucrează, pentru ca omul să poată fi una cu Hristos, după cum Hristos este una cu Tatăl. Atunci vom sta împreună cu Hristos în locurile cerești. Mintea va avea pace și liniște în Domnul Isus. – Comentariile lui Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 7, p. 943

Dumnezeu ne descoperă în Cuvântul Său ce poate El să facă pentru oameni. El modelează și formează după chipul Său caracterul acelora care vor să poarte jugul Său. Prin harul Său, ei sunt făcuți părtași naturii divine și astfel împuterniciți să biruiască stricăciunea care este în lume prin pofte. Dumnezeu ne dă putere să biruim. Aceia care aud glasul Său și ascultă de poruncile Sale sunt făcuți în stare să aibă caractere neprihănite. Cei care nu iau seama la poruncile Sale clare, își vor forma caractere potrivite cu slăbiciunile și înclinațiile rele pe care și le îngăduie. – Letter 44, 1903

Luni, 7 septembrie: Puterea transformatoare a mărturiei personale

Ioan nu avea din fire frumusețea de caracter pe care a arătat-o în viața sa de mai târziu. Din fire, el a avut defecte serioase. El nu numai că era mândru, dornic de afirmare și ambițios după onoare, dar și impulsiv și plin de resentimente atunci când era nedreptățit. El și fratele său fuseseră numiți „Fiii tunetului”. O fire rea, dorință după răzbunare, spirit de critică, toate acestea se aflau în ucenicul iubit. Dar, sub toate acestea, Învățătorul divin a văzut o inimă arzătoare, sinceră și iubitoare. Isus i-a mustrat lăcomia, i-a dezamăgit ambițiile și i-a pus la încercare credința. Dar i-a descoperit ce dorea sufletul lui – frumusețea sfințeniei, puterea transformatoare a iubirii. – Faptele apostolilor, p. 539

Noi trebuie să fim martori pentru Hristos și vom fi atunci când vom crește zilnic până la statura deplină de bărbați și femei în Isus Hristos. Este privilegiul nostru să creștem zilnic, mai mult și tot mai mult, în asemănare cu El. Atunci vom dobândi puterea de a ne exprima dragostea față de El într-o vorbire mai elevată, mai curată; atunci ideile noastre vor fi mai larg cuprinzătoare și mai profunde, iar judecata noastră va deveni mai sănătoasă și mai vrednică de încredere, în timp ce mărturia noastră va avea în ea mai multă viață și mai multă siguranță. Noi nu trebuie să cultivăm limbajul pământesc și să fim atât de familiarizați cu limbajul oamenilor, încât limbajul Canaanului să fie pentru noi nou și străin. Noi trebuie să învățăm în școala lui Hristos. Cu toate acestea, realitatea este că mulți sunt satisfăcuți cu o experiență foarte limitată în lucrurile spirituale, deoarece demonstrează, în rugăciunile și în mărturia lor, o slabă cunoaștere a lucrurilor spirituale. Se dă pe față o judecată mai puțin sănătoasă în aspectele care privesc interesele noastre veșnice decât în problemele noastre pământești, trecătoare. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 72 (6 martie)

Toți cei care primesc în inimă solia Evangheliei vor simți dorința puternică de a o vesti. Iubirea cerească a Domnului Hristos trebuie să le fie prezentată și altora. Cei care L-au primit pe Hristos își vor relata experiența, descriind pas cu pas modul în care au fost conduși de Duhul Sfânt, foamea și setea lor după cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos pe care L-a trimis El, rezultatele studierii Sfintelor Scripturi, rugăciunile, agonia sufletului lor și cuvintele pe care li le-a adresat Domnul Hristos: „Păcatele îți sunt iertate.” Nu este normal ca toate aceste lucruri să fie păstrate ascunse, iar cei care sunt plini de iubirea lui Hristos nu vor proceda astfel. În măsura în care Domnul i-a făcut deținătorii adevărului sfânt, ei vor dori foarte mult ca și alții să primească aceeași binecuvântare. Şi, în timp ce le prezintă altora comorile bogate ale harului lui Dumnezeu, acest har le va fi oferit într-o măsură din ce în ce mai mare. Ei vor avea o inimă ca a unui copilaș în ce privește simplitatea și ascultarea fără rezerve. Sufletul lor va plin de dorul după neprihănire și li se va descoperi tot mai mult din comorile adevărului și ale harului, pentru ca ei să le vestească lumii. – Parabolele Domnului Hristos, p. 125

Marți, 8 septembrie: Spune ce a făcut Isus pentru tine

Când cei doi oameni se apropie de El, scrâșnind din dinți și făcând spume la gură, Isus ridică acea mână care a făcut semn valurilor să se liniștească, iar oamenii nu pot să se apropie mai mult. Ei stau înaintea Lui, turbând, dar neputincioși.

El poruncește cu autoritate spiritelor necurate să iasă din ei. Bieții oameni își dau seama că au în apropierea lor pe Unul care îi poate salva de demonii care îi torturează. Cad la picioarele Mântuitorului pentru a implora îndurare, însă, când își deschid buzele, demonii vorbesc prin ei, strigând: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” (Matei 8:29).
Duhurile rele sunt forțate să elibereze victimele și o schimbare minunată se petrece cu cei demonizați. Lumina strălucește în mințile lor. Ochii lor reflectă conștiența de sine. Înfățișarea lor, deformată atât de mult timp după chipul lui Satana, devine dintr-odată blândă, mâinile lor mânjite de sânge se liniștesc și oamenii își înalță vocile în laudă la adresa lui Dumnezeu. – Divina vindecare, pp. 95–97

Ce este creștinismul? Este mijlocul folosit de Dumnezeu pentru convertirea păcătosului. Fiecărui creștin care nu este sub controlul Său, care nu demonstrează în viața sa influența crucii de pe Calvar, Isus îi va cere să dea seamă pentru aceasta. Hristos trebuie să fie înălțat de aceia pe care i-a răscumpărat prin faptul că a suferit pe cruce cea mai rușinoasă moarte. Acela care a simțit puterea harului lui Hristos are ceva de spus. El caută metode de a lucra pentru a răspândi Evanghelia lui Hristos. Oamenii care își iau eficiența din marele izvor de înțelepciune devin instrumentul, agentul de lucru, prin care Evanghelia își exercită puterea ei transformatoare asupra minții și a inimii. – Lift Him Up, p. 230

În lucrarea de curăţire şi de purificare a sufletelor noastre, dorinţa puternică de a ne întări chemarea şi alegerea ne va inspira o dorinţă arzătoare de a-i ajuta pe cei care sunt în nevoie. Aceeaşi energie şi aceeaşi grijă atentă pe care le acordam înainte preocupărilor lumeşti vor fi puse acum în slujba Aceluia căruia Îi datorăm totul. Vom face aşa cum a făcut Hristos, folosind orice ocazie de a lucra pentru cei care, fără ajutor, vor pieri în degradarea lor. Le vom întinde altora o mână de ajutor. Atunci, cu cântări de laudă şi de recunoştinţă, ne vom bucura împreună cu Dumnezeu şi cu îngerii cereşti când vom vedea sufletele cândva bolnave de păcat fiind acum înălţate şi ajutate, când îi vom vedea pe cei cândva amăgiţi şi cu mintea tulburată fiind acum îmbrăcaţi şi cu mintea întreagă, stând la picioarele lui Isus şi învăţând de la El. Când vom face lucrarea aceasta, primind de la Dumnezeu şi înapoindu-I ceea ce ne-a împrumutat cu încredere, ca să folosim spre slava Numelui Său, binecuvântările Sale vor veni peste noi. Aşadar, să aducem la cunoştinţa sufletelor bolnave de păcat că, în păzirea poruncilor Lui, se află „o mare răsplătire” şi, prin experienţa noastră, să le arătăm şi altora că binecuvântarea şi slujirea sunt strâns legate între ele. – Mărturii, vol. 6, p. 304

Miercuri, 9 septembrie: Mărturisește cu deplină încredere

Pavel a fost un exemplu viu de ceea ce ar trebui să fie oricare creștin adevărat. El a trăit pentru slava lui Dumnezeu. Cuvintele sale răsună până la noi: „Pentru mine, a trăi este Hristos.” „… Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu, faţă de lume!” Acela care fusese un persecutor al lui Hristos în persoana sfinților Săi, acum înălța înaintea lumii crucea lui Hristos. Inima lui Pavel ardea de iubire pentru oameni și el și-a folosit toate energiile pentru a-i aduce la pocăință. Nu a existat niciodată un lucrător mai dispus la jertfire de sine, mai perseverent și mai înfocat decât el. Pentru el, Hristos era viața, el făcea lucrarea lui Hristos. Toate binecuvântările pe care le primise erau considerate tot atâtea ocazii potrivite să fie folosite pentru a aduce binecuvântare în viața altora. – Comentariile lui Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 6, p. 1112

Cel care I se predă lui Isus nu are motive să dispere. Noi avem un Salvator atotputernic. Privind la Isus, Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, tu poți spune: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor” (Psalmii 46:1,2). …
Să avem mai multă încredere în Răscumpărătorul nostru! Să nu ne întoarcem de la izvoarele Libanului să căutăm să ne răcorim mergând la niște puțuri crăpate, care nu pot să țină apa. Să avem credință în Dumnezeu! O dependență plină de încredere în Domnul Isus face biruința nu doar posibilă, ci sigură. Deși mulțimile aleargă înainte înghesuindu-se pe calea cea rea, deși ceea ce vedem poate să fie atât de descurajator, noi putem totuși să avem o siguranță deplină, încrezându-ne în Căpetenia noastră, pentru că El spune: „Eu sunt Dumnezeu și nu este altul” (Isaia 45:22). El este nemărginit în putere și în stare să-i mântuiască pe toți aceia care vin la El. Nu există altcineva în care să ne punem încrederea și să fim în siguranță. – In Heavenly Places, p. 17

Dacă ești conștient de nevoile tale, nu-ți dedica toată puterea pentru a le descrie și a murmura din cauza lor, ci privește în sus și trăiește! Domnul Isus este singurul nostru Mântuitor și, cu toate că sunt milioane de oameni care vor respinge harul oferit de El, deși au nevoie să fie vindecați, niciunul dintre cei care se încred în meritele Sale nu va fi lăsat să piară. … Satana îți șoptește că ești cu totul neajutorat și e vai de tine. Este adevărat, ești neajutorat. Dar înalță-L pe Domnul Isus înaintea lui și spune: „Eu am un Salvator. Mă încred în El și El nu va îngădui niciodată să fiu înfrânt. În Numele Lui eu sunt triumfător. El este neprihănirea mea și cununa bucuriei mele.” …
Ți se poate părea că ești păcătos și nenorocit, dar tocmai de aceea ai nevoie de un Salvator. Dacă ai de mărturisit păcate, nu mai pierde timpul! Clipele acestea sunt de aur. … Cei care sunt flămânzi și însetați după neprihănire vor fi săturați, pentru că Isus a promis acest lucru. Ce Mântuitor prețios! Brațele Sale sunt deschise ca să ne primească și inima Sa mare și plină de iubire așteaptă să reverse asupra noastră binecuvântări. – That I May Know Him, p. 112

Joi, 10 septembrie: De ce să dăm mărturie

Pavel și-a dat seama că destoinicia sa nu era în sine, ci se datora prezenței Duhului Sfânt, a cărui influență plină de har îi umplea inima, aducând orice gând în supunere față de Hristos. El vorbea despre sine și spunea că noi purtăm „întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru” (2 Corinteni 4:10). În învățăturile apostolului, Hristos era figura centrală. „Trăiesc”, spunea el, „dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20). Eul era ascuns și Hristos era descoperit și proslăvit.
Pavel era un orator iscusit. Înainte de convertire, deseori căutase să-și impresioneze ascultătorii prin avânturi oratorice. Însă acum el a lăsat la o parte toate acestea. În loc să se lase prins în descrieri și reprezentări poetice, care poate ar fi fost plăcute simțurilor și ar fi hrănit imaginația, dar care nu ar fi avut nicio legătură cu experiența zilnică, Pavel a căutat ca, prin folosirea unei vorbiri simple, să facă simțite în inimă adevărurile care sunt de o importanță vitală. … Nevoile imediate, încercările prezente ale sufletelor care se luptă, acestea trebuie întâmpinate cu instruiri trainice și practice, întemeiate pe principiile fundamentale ale creștinismului. – Faptele apostolilor, pp. 251–252

Educația care trebuie dobândită prin cercetarea Scripturilor constă într-o experiență personală legată de cunoașterea planului de mântuire. O asemenea educație va restaura chipul lui Dumnezeu în suflet. Ea va fortifica mintea împotriva ispitei și îl va pregăti pe cel care studiază să devină un conlucrător cu Hristos în misiunea harului Său pentru lume. Ea îl va face un membru al familiei cerești și îl va pregăti pentru a avea parte de moștenirea celor sfinți în lumină.
Cel care îi învață pe alții adevărul sfânt le poate împărtăși doar ce cunoaște el însuși, din experiență personală. Semănătorul își seamănă semințele care îi aparțin. Domnul Hristos rostea adevărul, deoarece El Însuși era Adevărul. Învățătura Lui era o reflectare a propriilor gânduri, a caracterului și a experienței Lui de viață. Tot astfel trebuie să procedeze și slujitorii Săi. Cei care îi învață pe alții Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să și-l însușească printr-o experiență personală. Ei nu trebuie să le prezinte altora Cuvântul ca și când acesta ar fi o supoziție sau o probabilitate, ci să declare asemenea apostolului Petru: „În adevăr, v-am făcut cunoscute puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos nu întemeindu-ne pe niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înșine cu ochii noștri mărirea Lui” (2 Petru 1:16). Fiecare slujitor al lui Hristos și fiecare învățător trebuie să fie capabili să spună ca apostolul iubit, Ioan: „Pentru că viața a fost arătată și noi am văzut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată” (1 Ioan 1:2). – Parabolele Domnului Hristos, pp. 42–43

Vineri, 11 septembrie

Pentru studiu suplimentar:
Marcu 5:25-34;
Sfințirea vieții, cap. „Iubirea de Dumnezeu și de oameni”;
Solii alese, cartea 1, cap. „Hristos deţine controlul”, pp. 83–84.