Altarul Scripturii

 

Mat. 4,1-11; 5,17-20; 12,3.4; 22,29.37-40; 23,2.3; 24,38; Marcu 10,6-8; Luca 4,24-27; 11,51; 24,13-35; 44.45; Fapte 4,24-26; 13,32-36; Rom. 9,17; Gal. 3,8.

 

Despre Biblie, desigur, sunt păreri cât nu pot spune,

Din adânc de ignoranță până-n vârf de-nțelepciune;

Fiecare, se-nțelege, e răspunsul căutării

Felului în care omul pune semnul întrebării.

 

Însă Biblia vorbește prin profetică-mplinire,

De iertarea creatoare întrupată-n mântuire;

Un „Stă scris!” rămâne veșnic undelemnul slovei care

Umple candela credinței cu lumină, pe cărare.

 

Slove vechi testamentale, celor noi stau temelie;

Domnul le-a urcat pe cruce împlinind a lor solie,

Apoi, după înviere, le-a lăsat ca moștenire

Trâmbiță de har și pace, veste bună-n omenire.

 

Azi, ca ucenici al Celui care din scripturi vorbește

Că, din sanctuarul slavei, în curând, pe nori sosește;

Un „Stă scris!” ne fie focul pe altar de părtășie

Și-n credință să ne ardă inima ca jertfă vie!

 

Cornel Mafteiu

București, 12.04.2020