Comentarii inspirate (st. 13)

DIN ȚĂRÂNĂ LA STELE

Sabat după-amiază, 21 martie

Nu toți oamenii din lumea aceasta s-au dat de partea vrăjmașului, împotriva lui Dumnezeu. Nu toți au devenit trădători. Mai sunt şi credincioși, puţini, care sunt sinceri față de Dumnezeu, deoarece Ioan scrie: „Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” (Apocalipsa 14:12). În curând, bătălia va fi dată cu furie între cei care-I servesc lui Dumnezeu și cei care nu-I servesc. În curând, tot ce poate fi zguduit va fi zguduit, pentru ca lucrurile care nu pot fi zguduite să stea. – Mărturii, vol. 9, p. 15

Starea lumii înainte de prima venire a Domnului Isus este o imagine a stării de lucruri de dinaintea revenirii Sale. Va exista la fel de multă nelegiuire, Satana va exercita asupra minții oamenilor aceeași putere de a amăgi. El își pune la lucru agenții cei mai experimentați și îi îndeamnă la o activitate intensă. El își asigură o armată de agenți umani care să se angajeze în ultimul conflict împotriva Prințului vieții, ca să desfiinţeze Legea lui Dumnezeu, care este temelia tronului Său. Satana va lucra prin minuni ca să le întărească oamenilor convingerea că el este cine susține că este – prințul acestei lumi – și că victoria este a sa. El își va îndrepta forțele împotriva acelora care Îi sunt credincioși lui Dumnezeu, dar, deși poate să le producă oamenilor durere, suferință și agonie, el nu poate să distrugă sufletul. El poate să aducă necazuri asupra poporului lui Dumnezeu, așa cum a făcut și cu Domnul Isus, dar nu poate să-l facă să piară nici pe cel mai mic dintre cei care sunt ai lui Hristos. În aceste zile din urmă, poporul lui Dumnezeu trebuie să se aștepte să intre în focul conflictului, deoarece Cuvântul profeției spune: „Balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.” – Comentariile Ellen G. White, în CBAZȘ, vol. 4, p. 1153

Valoarea unui suflet nu poate fi apreciată pe deplin de mințile mărginite. Cu câtă recunoștință își vor aminti cei răscumpărați și glorificați de aceia care au fost instrumentele prin care ei au fost salvați! Atunci, nimeni nu va regreta renunțarea la sine, eforturile și truda stăruitoare, răbdarea, iertarea și insistențele pline de căldură, din toată inima, pe lângă aceia care ar fi putut să fie pierduți dacă ei și-ar fi neglijat datoria sau ar fi ostenit în facerea binelui.
Acum, aceștia care sunt îmbrăcați cu haine albe sunt adunați în staulul Marelui Păstor. Lucrătorul credincios și sufletul salvat prin eforturile lui sunt întâmpinați de Mielul care stă pe tron și sunt conduși la pomul vieții și la izvoarele apelor vieţii. Cu câtă bucurie îi privește slujitorul lui Hristos pe acești răscumpărați care se vor împărtăși de slava Răscumpărătorului lor! Cu cât mai prețios este cerul pentru aceia care au fost credincioși în lucrarea de salvare de suflete! „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele.” – In Heavenly Places, p. 364

Duminică, 22 martie: Mihail, Conducătorul nostru

[Isus] a trăit cândva ca om pe pământ, divinitatea Lui fiind înveşmântată în natura umană – un om suferind, ispitit, asaltat de şiretlicurile lui Satana. „Acum, El Se află la dreapta lui Dumnezeu, în cer, ca apărător al nostru, mijlocind pentru noi. Acest gând trebuie să ne aducă întotdeauna speranţă şi mângâiere. El Se gândeşte la aceia care sunt supuşi ispitelor în lumea aceasta. El Se gândeşte la fiecare dintre noi şi cunoaşte toate nevoile noastre. Când eşti ispitit, spune: El îmi poartă de grijă, El mijloceşte pentru mine, El mă iubeşte, El a murit pentru mine. Mă predau Lui cu totul, fără nicio rezervă. – Asemenea lui Hristos, p. 109 (5 aprilie)

Am fost răpită în viziune și dusă în Sfânta Sfintelor din templul ceresc, unde L-am văzut pe Domnul Isus mijlocind pentru Israel. Tivul hainei Sale era împodobit cu clopoței și rodii. Apoi am văzut că Domnul Isus va rămâne în Sfânta Sfintelor până când se va lua o decizie în dreptul fiecărui caz, fie spre mântuire, fie spre nimicire, și că mânia lui Dumnezeu nu va veni până când Domnul Isus nu Își va fi încheiat lucrarea în Sfânta Sfintelor, după care va dezbrăca mantia preoțească și va îmbrăca veșmintele răzbunării. Apoi, Domnul Isus nu va mai sta între Tatăl și oameni și atunci Dumnezeu nu va mai tăcea, ci Își va revărsa mânia asupra celor care au respins adevărul Său. Am văzut că furia popoarelor, mânia lui Dumnezeu și timpul judecării celor morți erau evenimente separate și distincte, care urmau unul după altul. De asemenea, am văzut că Mihail încă nu Se ridicase și că acel timp de necaz cum n-a mai fost niciodată încă nu sosise. Acum, națiunile s-au înfuriat, dar, când Marele nostru Preot Își va fi încheiat lucrarea în sanctuar, Se va ridica în picioare, va îmbrăca veșmintele răzbunării și atunci va urma revărsarea ultimelor șapte plăgi. – Schiţe din viaţa mea, p. 116

Oamenii au un singur Apărător, un singur Mijlocitor care poate să ierte păcatele. Inimile noastre ar trebui să fie pline de recunoştinţă faţă de Acela are L-a dăruit pe Domnul Isus ca să fie jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre. Meditaţi adânc la iubirea pe care a arătat-o Tatăl faţă de noi, pe care a dovedit-o! Nu putem să măsurăm această iubire. Putem doar să privim la Calvar, la Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii. Este un sacrificiu infinit. Putem noi să înţelegem sau să măsurăm infinitul? …
Hristos Îl reprezintă pe Dumnezeu înaintea omului şi este reprezentantul omului înaintea lui Dumnezeu. El a venit în lumea aceasta ca să fie înlocuitorul omului şi garantul lui şi este pe deplin în stare să îi mântuiască pe toţi aceia care se pocăiesc şi se întorc la Dumnezeu. Prin neprihănirea Sa, el poate să-i ofere omului o poziţie avantajoasă. Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit pentru noi. El Şi-a dat viaţa Sa preţioasă şi nevinovată ca să salveze fiinţele omeneşti vinovate de la ruina veşnică şi, prin credinţa în El, să poată să stea fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu. – Comentariile Ellen G. White în CBAZŞ, vol. 7, p. 914

Luni, 23 martie: „Scris în carte”

„În vremea aceea Se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.” De aici vedem cât este de important să avem numele scrise în cartea vieţii. Toţi aceia ale căror nume sunt scrise în ea vor fi eliberaţi de puterea lui Satana; Domnul Isus va porunci să fie dezbrăcaţi de hainele lor murdare şi îmbrăcaţi cu neprihănirea Sa. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte.”
În timpul de strâmtorare, Satana îi va întărâta pe cei răi care îi vor înconjura pe copiii lui Dumnezeu ca să-i nimicească. Dar el nu ştie că, în cărţile din ceruri, în dreptul numelui lor, este scris „iertat”. El nu ştie că a fost dată porunca: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” şi că au fost îmbrăcaţi „cu haine de sărbătoare”. – Lift Him Up, p. 347

Omul nu se poate mântui singur. El poate să se autoînşele cu privire la lucrul acesta, dar nu este în stare să se mântuiască singur. Numai neprihănirea lui Hristos poate să fie de folos pentru mântuirea lui, iar aceasta este darul lui Dumnezeu. Aceasta este haina de nuntă în care puteţi să vă înfăţişaţi ca nişte oaspeţi bine-veniţi la ospăţul de nuntă al Mielului. Încredeţi-vă în Hristos fără întârziere şi veţi fi făpturi noi în Hristos, lumini în lume. …
Domnul Hristos este numit „Domnul, neprihănirea noastră” şi fiecare trebuie să spună prin credinţă: „Domnul, neprihănirea mea”. Când credinţa se bazează pe darul lui Dumnezeu, laudele la adresa Lui vor fi pe buzele noastre şi vom fi în stare să le spunem altora: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Atunci, vom fi în stare să le spunem celor pierduţi despre planul de mântuire, arătându-le că, pe când lumea zăcea sub blestemul păcatului, Domnul i-a prezentat termenii milei Sale păcătosului căzut şi lipsit de speranţă şi i-a descoperit valoarea şi semnificaţia harului Său. – Solii alese, cartea 1, p. 331

În general, lumea nu se gândeşte la ziua judecăţii şi multora nu le pasă şi nu vor să audă nimic despre ea. Dar noi va trebui să stăm în faţa raportului vieţii. Să ne amintim că există cineva care este martor la tot ce facem. Un ochi ca o flacără de foc priveşte toate acţiunile vieţii noastre. Chiar gândurile, intenţiile şi scopurile noastre sunt deschise înaintea cercetării pe care o face Dumnezeu. Caracterele noastre sunt perfect înregistrate în cartea de amintiri din ceruri, aşa cum este o imagine înregistrată de penelul unui artist. – The Upward Look, p. 192

Marți, 24 martie: Învierea

În mijlocul cerului acoperit de nori amenințători, este un mic spaţiu senin, de o slavă ce nu poate fi descrisă, şi de acolo se aude glasul lui Dumnezeu, ca sunetul multor ape, spunând: „S-a isprăvit!” (Apocalipsa 16:17).
Mormintele se deschid şi „mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică” (Daniel 12:2). …
Aceia care au murit având credinţă în solia îngerului al treilea şi păzind Sabatul vin afară de pe paturile lor de ţărână.

„Şi cei ce L-au străpuns” (Apocalipsa 1:7), aceia care şi-au bătut joc şi au luat în derâdere agonia de moarte a Domnului Hristos, cei mai violenţi împotrivitori ai adevărului Său şi ai poporului Său, sunt înviaţi ca să-L vadă în slava Sa şi să vadă onoarea care li se face acelora care au fost credincioşi şi ascultători.
Din cer se aude glasul lui Dumnezeu, anunţând ziua şi ceasul venirii lui Isus şi rostind legământul cel veşnic făcut cu poporul Său. Şi, când asupra celor care L-au onorat pe Dumnezeu, păzind Sabatul sfânt, va fi rostită binecuvântarea, se va auzi un puternic strigăt de biruinţă. – The Faith I Live By, p. 182

Sfinţii care Îl aşteaptă vor privi la El şi la ceruri aşa cum priveau acei „bărbaţi galileeni” atunci când El S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor. Apoi, numai aceia care sunt sfinţi, aceia care L-au urmat în totul pe blândul lor Model vor exclama cu bucurie entuziastă în timp ce Îl privesc: „lată, Acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui!” Şi ei vor fi schimbaţi „într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiţă”, care îi va trezi pe sfinţii adormiţi şi-i va chema la viaţă din paturile lor de pulbere, îmbrăcaţi într-o glorioasă nemurire, strigând: Victorie! Victorie asupra morţii şi asupra mormântului! Sfinţii în viaţă sunt transformaţi şi luaţi împreună cu ei pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh şi pentru a nu mai fi niciodată despărţiţi de obiectul iubirii lor.
Urmaşilor Săi credincioşi Domnul Hristos le-a fost un tovarăş zilnic şi un prieten apropiat. Ei au trăit într-o strânsă legătură, într-o continuă comuniune cu Dumnezeu. Peste ei a răsărit slava Domnului. În ei se reflectă lumina cunoştinţei şi a slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Isus Hristos. Acum, ei se bucură de razele neumbrite ale strălucirii şi slavei Regelui măririi, în toată maiestatea Sa. Ei sunt pregătiţi pentru comuniunea cu cerul, pentru că ei au cerul în inimile lor. – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 360 (19 decembrie)

Dătătorul vieţii va chema la viaţă, la prima înviere, pe cei ai Lui, răscumpăraţi de El, iar până la ceasul acela triumfător, când ultima trâmbiţă va suna şi oştirea cea numeroasă va ieşi afară la o biruinţă veşnică, fiecare sfânt ce doarme va fi păstrat în siguranţă şi va fi păzit ca un giuvaier de preţ, care este cunoscut pe nume de Dumnezeu. Prin puterea Mântuitorului ce locuia în ei în timpul când au fost în viaţă şi pentru că au fost părtaşi naturii divine, ei sunt aduşi din moarte la viaţă. – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 359 (18 decembrie)

Miercuri, 25 martie: Cartea sigilată

În Apocalipsa se întâlnesc și se sfârșesc toate cărțile Bibliei. Aici este completarea cărții lui Daniel. Una este o profeție, iar cealaltă, o descoperire. Cartea ce a fost sigilată nu este Apocalipsa, ci acea parte din profeția lui Daniel care se referă la zilele din urmă. Îngerul a poruncit: „Tu însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului” (Daniel 12:4). – Faptele apostolilor, p. 585

Cuvintele îngerului către Daniel cu privire la zilele din urmă aveau să fie înțelese în timpul sfârșitului. Atunci „mulți o vor citi și cunoștința va crește”. „Cei răi vor face răul și niciunul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege” (Daniel 12:4,10). Mântuitorul a dat semne pentru venirea Lui și El zice: „Când veți vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape.” „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia și, astfel, ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” „Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului” (Luca 21:31,34,36). – Hristos, Lumina lumii, p. 234

Dacă ar fi fost înțelese viziunile lui Daniel, poporul ar fi putut înțelege mai bine viziunile lui Ioan. Însă, la vremea potrivită, Dumnezeu l-a însuflețit pe slujitorul Său ales care, cu claritate și în puterea Duhului Sfânt, a deschis profețiile, a arătat armonia care există între viziunile lui Daniel și cele ale lui Ioan și alte pasaje ale Bibliei și a imprimat cu putere în inimile oamenilor avertizările înfricoșătoare, sfinte, ale Cuvântului, în vederea pregătirii pentru venirea Fiului omului. O convingere adâncă și solemnă a cuprins mintea celor care l-au auzit și pastori și popor, păcătoși și necredincioși s-au întors la Domnul și au căutat să aibă o pregătire care să-i îndreptățească la judecată. – Scrieri timpurii (Experienţe şi viziuni), p. 231

De fapt, prorociile prezintă o succesiune de evenimente care duc la începutul judecății. Acest lucru este adevărat în mod deosebit în ceea ce privește cartea lui Daniel. Dar lui Daniel i-a fost cerut să sigileze, „până la vremea sfârșitului”, partea aceea din prorocie care avea legătură cu zilele din urmă. O solie cu privire la judecată, întemeiată pe împlinirea acelor profeții, nu putea fi proclamată decât atunci când avea să vină acea vreme. …

O astfel de solie n-a fost proclamată niciodată în veacurile trecute. Pavel, așa cum am văzut, n-a predicat-o; el arăta fraților săi către venirea Domnului ca fiind într-un viitor foarte îndepărtat. Nici reformatorii n-au predicat-o. Martin Luther situa judecata cam la trei sute de ani în viitor faţă de epoca lui. Dar, de la anul 1798, cartea lui Daniel a fost desigilată, cunoașterea profețiilor a crescut și mulți au vestit mesajul solemn al judecății ce se apropia. – Tragedia veacurilor, pp. 355–356

Joi, 26 martie: Timpul de așteptare

„Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. Voi sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.” Cu toate că nu putem să știm ceasul revenirii Domnului, putem totuşi să cunoaștem apropierea venirii Lui. „De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji” (1 Tesaloniceni 5:4-6). – Hristos, Lumina lumii, p. 235

Dacă ochii noştri s-ar putea deschide aşa cum s-au deschis ochii slujitorului lui Elisei la Dotan, am putea să-i vedem pe îngerii răi peste tot în jurul nostru, impunându-şi prezenţa asupra noastră şi căutând o ocazie de a ne ispiti şi doborî. Şi am putea să-i vedem şi pe îngerii sfinţi care ne păzesc şi, cu lumina şi puterea lor, îi împing înapoi pe îngerii răi. – Lift Him Up, p. 347

În ceasurile cele mai întunecate, în împrejurările cele mai descurajatoare, credinciosul își poate ține sufletul legat de Izvorul a toată lumina și puterea. Prin credința în Dumnezeu, nădejdea și curajul lui pot fi reînnoite în fiecare zi. „Cel neprihănit va trăi prin credința lui.” În slujirea lui Dumnezeu nu trebuie să existe nici descurajare, nici oscilare, nici teamă. Domnul va împlini cele mai înalte așteptări ale acelora care-și pun încrederea în El. Domnul le va da înțelepciunea pe care o cer diferitele lor nevoi. …
Trebuie că cultivăm și să încurajăm credința despre care au mărturisit prorocii și apostolii – credința care se sprijină pe făgăduințele Domnului și așteaptă mântuirea la timpul și în felul hotărâte de El. Cuvântul sigur al prorociei își va găsi împlinirea finală în arătarea glorioasă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Timpul de așteptare poate părea lung, sufletul poate fi apăsat de împrejurări descurajatoare, mulți în care ne-am pus încrederea pot cădea pe cale. … Să păstrăm mereu în minte solia încurajatoare: „Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire și nu va minți; dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit… Cel neprihănit va trăi prin credința lui” (Habacuc 2:3). – Profeţi şi regi, pp. 386–388

În lupta împotriva păcatului și împotriva puterilor întunericului, trebuie să rezistăm așa cum nu am făcut-o niciodată mai înainte. Timpul în care trăim cere din partea celor ce cred adevărul prezent o activitate energică și hotărâtă. Dacă timpul de așteptare a venirii Eliberatorului nostru pare să se prelungească, dacă, îngenuncheați de suferință și obosiți de trudă, ne simțim nerăbdători să fim eliberați cu onoare din război, să ne amintim – și fie ca amintirea aceasta să alunge orice murmurare – că suntem lăsați pe pământ pentru a înfrunta furtunile și conflictele, ca să ne desăvârșim un caracter creștin, să Îl cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, Tatăl nostru, și pe Hristos, Fratele nostru mai mare, și să lucrăm pentru Domnul, câștigând multe suflete pentru El. „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci” (Daniel 12:3). – Schiţe din viaţa mea, p. 254.