Altarul profetic

 

Daniel  cap. 10; Ezra 4,1-5; Iosua 5,13-15; Apoc. 1,12-18; Colos. 2,15.

 

Adevărul ți se-arată pe de-a-ntregul, când îl vrei,

Chiar când ochii, în țărână, cad înspăimântați și grei;

El ia chip de om și vine să atingă lutul tău,

Ridicându-l prin credință către bunul Dumnezeu.

 

Adevărul, totdeauna, stă `n-al rugii adăpost,

Luminându-ți ochii minții, studioși, cu sârg și post;

Chiar dacă în preajmă, toate par că ți se-mpotrivesc,

Buzele îți sunt atinse de un veșnic „Te iubesc!”.

 

Adevărul îți deschide ușa păcii Celui Sfânt,

Întrupare de iubire între ceruri și pământ;

Chiar dacă în gheara urii, totul pare, azi, cuprins,

Căpetenia oștirii, prințul Mihail a-învins.

 

Adevărul e cuvântul revelărilor de har

Într-o jertfă necurmată pe profeticul altar,

Ridicat de Cel ce vine, cum lui Daniel i-a spus

Într-o vreme-ndepărtată, azi ajunsă la apus.

 

Cornel Mafteiu

București, 13.03.2020