Poezia studiului 4

În câmpia vremii

Ex. 20,3-6; Deut. 6,4; Daniel cap.3; Evr. 11; Apoc. 13,11-18.

Când păstrezi privirea dreaptă către Veșnicul Stăpân,
Focul Dragostei eterne stinge orice foc păgân,
Și tot aurul mândriei și cuptor de ură plin
Vor sfârși, privind cu groază un angelic Chip divin.

În câmpia vremii, încă, babilonicul Satan,
Chip de falsă închinare aurește an de an
Și îți cântă în ureche, creștinându-și glasul său:
„Onorează-mă, o clipă, ca pe dumnezeul tău!”

Vechea lui promisiune repetată iar și iar,
Dă târcoale, azi, credinței, ca un babilonic jar
Și-n câmpia Dura sună ecumenice cântări,
Însă, tu rămâi făclia unei sfinte închinări.

Deci, oriunde-ai fi, creștine, pe al Terei Babilon,
Închinarea nu-i o joacă, este-al Slavei fanion,
Care îți îndrumă pașii către Cel ce va veni,
Dintre flăcări, să te scoată, ceasul când se va-mplini!

Cornel Mafteiu
București, 21.01.2020