sâmbătă, 19 octombrie 2019
Comentariile sunt închise pentru Ediția instructori (st. 4)

Ediția instructori (st. 4)

PRIVIRE GENERALĂ

Versete-cheie: Ezra 5:5; Neemia 4:20.

Pasaje biblice în studiu: Ezra 4:4-24; Ezra 5 şi 6; (pentru o imagine mai largă, vezi și Neemia capitolele 3, 4 și 6:1-13); Daniel 10:12,13,20.

În acest studiu se vorbește despre opoziția cu care s-a confruntat fiecare grup al celor întorși în ţară când au dorit să reconstruiască templul, cetatea și zidurile, mai întâi în timpul lui Zorobabel, apoi în timpul lui Ezra, preotul, și, în cele din urmă, în timpul lui Neemia. Deși aceste relatări nu sunt întotdeauna în ordine cronologică (unele părți ale cărții fiind aranjate tematic), putem realiza o cronologie a evenimentelor pe baza împăraților care sunt menționați în fiecare scrisoare și în plângerea împotriva evreilor.
În ciuda faptului că lucrul a încetat de mai multe ori, deoarece oamenilor le era teamă de amenințările împăraților națiunilor înconjurătoare și își pierduseră încrederea în protecția lui Dumnezeu, Domnul a trimis întotdeauna lideri care să încurajeze poporul să construiască din nou. Uneori, au trecut mai mulți ani înainte ca un proiect să fie reluat, dar nu a fost abandonat pe o perioadă nelimitată. Dumnezeu dorea ca israeliții să se întoarcă în ţara pe care le-o dăduse și a fost cu ei în ciuda împotrivirii, umilirii și, uneori, în ciuda violenței arătate împotriva lor. Doar pentru că o lucrare este greu de făcut nu înseamnă că Dumnezeu nu ne-a chemat la acea lucrare. Dumnezeu cere lucruri mari de la oameni obișnuiți și apoi El le oferă cele necesare pentru a le realiza. În cărţile Ezra și Neemia, Dumnezeu a inspirat lideri și proroci să stea cu fermitate împotriva opoziției.
Dumnezeu caută întotdeauna oameni ai credinței, care se încred în El în ciuda situațiilor complicate, astfel încât El să poată interveni în favoarea lor și să Își poată face lucrarea. Dumnezeu răsplătește dispoziţia de a lucra cu El, de a merge înainte și hotărârea de a împlini misiunea dată de El.

COMENTARIU

Cronologia lucrărilor în cartea lui Ezra

Sub conducerea lui Zorobabel
• 537–535 î.Hr. – reconstruirea altarului și punerea temeliilor templului (Ezra 3);
• 535–520 î.Hr. – lucrarea abandonată din cauza împotrivirii (Ezra 4–6);
• 520–515 î.Hr. – zidirea este reluată sub lucrarea profetică a lui Hagai și Zaharia;
• 515 î.Hr. – finalizarea clădirii templului (Ezra 6:13-22).

Înainte de Ezra
• 465–464 î.Hr. – împotrivire față de reconstruirea Ierusalimului (Ezra 4:7-23) – Artaxerxes oprește lucrarea în primii lui ani de domnie;

Ezra
• 457 î.Hr. – Ezra ajunge la Ierusalim (Ezra 7) în timp ce lucrările sunt oprite.

În Ezra 3 se menționează reconstruirea altarului și punerea temeliilor templului (537-535 î.Hr.), în urma decretului dat de Cirus (Ezra 1:1 – 2:70). După sărbătoarea inițială (Ezra 3:10-13), lucrarea a fost abandonată (Ezra 4:1-5) din cauza împotrivirii vehemente care a început prin 535 î.Hr. și a continuat până în 520 î.Hr. (pentru mai multe detalii, vezi Ezra 4:24 – 6:12). Ezra 4:6 descrie pe scurt împotrivirea față de construire sub împăratul Xerxes (486–465 î.Hr.). Apoi, în Ezra 4:7-23, citim despre împotrivirea de la începutul domniei împăratului Artaxerxes. Ezra include și copii ale scrisorilor care le-au fost trimise lui Artaxerxes și lui Darius. Aceste scrisori sunt inserate în limba aramaică, în timp ce restul cărții este în ebraică, ceea ce înseamnă că acestea erau documente oficiale păstrate în limba folosită pentru documentele publice la acea vreme. (Aramaica era limba universală în acel timp, cam cum este limba engleză astăzi.) În 520 î.Hr., după cincisprezece ani de împotrivire puternică, profetul Hagai a îndemnat poporul să continue construirea templului (citește cele cinci predici scurte, dar puternice, din cartea Hagai). Prorocul Zaharia s-a alăturat pentru susținere, lucru care a dus la finalizarea templului în mai puțin de cinci ani, iar sfințirea lui a avut loc în martie 515 î.Hr. (Ezra 6:13-18), urmată de sărbătorirea Paștelui o lună mai târziu (Ezra 6:19-22).

Daniel 10:12,13,20

Dumnezeu a pregătit totul pentru ca poporul Său să poată reconstrui Templul de la Ierusalim după întoarcerea din robia babiloniană. El S-a implicat personal pentru a înlătura piedicile și pentru a deschide calea. Conform capitolului 10 din Daniel, îngerul Gabriel și Mihail (un alt nume al Domnului Isus Hristos) se luptau pentru mintea împăraților persani, și anume Cirus și fiul său, Cambyses, pentru a-i convinge să ajute la înaintarea lucrărilor de reconstruire atunci când inamicii locali geloși ai lui Israel i-au ademenit pe acești conducători să pună capăt lucrării de restaurare de la templu. Dumnezeu lupta cu acești împăraţi pentru a le îndrepta mintea în favoarea poporului Său, ca acesta să aibă un loc unde să se închine lui Iehova. Este trist faptul că evreii erau descurajați și s-au oprit din lucru chiar în acel moment în care Dumnezeu, cu puterea Sa, lucra pentru ei. Lucrarea a fost reluată când a intervenit prorocul Hagai.

Această situație este o avertizare pentru noi cu privire la lipsa de credință și la lașitate atunci când ar trebui să mergem înainte pe calea deschisă de Dumnezeu pentru ca noi să facem voia Sa. Totuși providența lui Dumnezeu lucrează întotdeauna mai bine decât cele mai bune calcule sau planuri ale noastre. Dar trebuie să ne încredem în călăuzirea Sa și să Îl urmăm pe El. Putem fi siguri că planurile și sfaturile Lui sunt cele mai bune și, întotdeauna, El are în vedere propășirea noastră.

Hagai și Zaharia

Profeții Hagai și Zaharia şi-au început activitatea după cincisprezece ani lungi de împotrivire față de lucrarea de construire a templului. Poporul se descurajase și lucrările se opriseră. Dumnezeu i-a chemat și i-a învățat pe acești profeți să-i vorbească poporului pentru a-l inspira să construiască, în ciuda împotrivirii duşmanilor. Dumnezeu i-a încurajat să nu le fie teamă. El era cu ei și prezența Lui avea să îi susțină.
Dumnezeu s-a apropiat de popor cu următoarea întrebare: „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiți în case căptușite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?” (Hagai 1:4). Dacă am căuta toate pasajele din Biblie în care apare termenul „căptușite” (safun) cu referire la proiecte de construcție, am descoperi că de fiecare dată se face referire la cedru (1 Împărați 6:9; 7:3, 7; Ieremia 22:14). Dumnezeu menționează faptul că aveau casele „căptușite” (Hagai 1:4), deoarece cedrul nu era un material folosit în mod obişnuit în acea zonă. Care era problema cu grinzile de cedru? La început, evreii comandaseră grinzi de cedru din Liban pentru reconstruirea templului. Templul trebuia reconstruit după modelul lăsat de Solomon, prin îmbinarea pietrei cu grinzile de cedru. Planul era să se folosească grinzile de cedru pentru căptușirea templului. Totuși, când împotrivirea i-a „obligat” să înceteze lucrul la templu, le-a rămas lemn nefolosit. De să nu îl folosească? Deși ei folosiseră, probabil, lemnul destinat pentru Templul Domnului la casele lor, Dumnezeu a venit cu o soluție. El i-a trimis în munți să aducă lemn de acolo și să îl folosească pentru Casa Lui. Dumnezeu nu cere cele mai scumpe materiale pentru Casa Lui. El doreşte să fie construită o Casă unde să poată locui împreună cu ei.
Mai important decât atât, Dumnezeu ar fi vrut ca aceşti copii ai Săi să își dorească prezența Lui în mijlocul lor, acesta fiind și scopul templului. Problema majoră era faptul că inimile lor erau neconsacrate – templul nefinalizat era doar un simptom al apatiei lor. Când cineva este dornic să facă o lucrare sau îi este dedicat cuiva, nu se va opri cu ușurință în fața împotrivirii. Încetarea lucrului demonstra lipsa angajamentului din partea poporului lui Dumnezeu față de El. Și totuși încurajarea din partea lui Dumnezeu a trezit poporul din letargie și din temerile sale și l-a motivat să înceapă din nou lucrul la templu. După aceea, oamenii nu au mai șovăit în lucrarea lor. În cinci ani au finalizat templul. Uneori, suntem trași înapoi de lucrurile pământești și de confort. Avem nevoie să ni se reamintească ce este mai important în viață.

Cronologia lucrării în cartea Neemia

• 445/444 î.Hr. Neemia ajunge în Ierusalim (Neemia 1 și 2)
• Împotrivire față de lucrare (Neemia 2:11-20; 4:1-23; 6:1-14)
• După cincizeci şi două de zile (mai puțin de două luni) zidul este finalizat (Neemia 6:15-19).

Neemia 4

Sanbalat, care conducea Samaria, la nord de Iuda, și Tobia Amonitul l-au amenințat pe Neemia și i-au batjocorit și ridiculizat pe evrei. Sanbalat era înrudit cu evreii din linia marelui preot (prin legături de căsătorie) și știa că puterea lui asupra poporului iudeu avea să scadă odată cu refacerea zidului. El credea că evreii nu erau suficient de puternici, că erau inferiori și că misiunea aceasta era mult prea mare pentru ei. Era sigur că evreii nu vor putea să reconstruiască zidul niciodată. Alți conducători din acea zonă i s-au alăturat lui Sanbalat într-o lovitură politică pentru a-i opri pe israeliți. Arabii erau sub conducerea lui Gheșem și ocupau teritoriul de la sud de Iuda; amoniții erau în est, în teritoriul persan, și Asdod era la vest de Iuda. Astfel, ţara lui Iuda era complet înconjurată de forțe ostile. Deși poporului începuse să îi fie teamă, Neemia a privit situația ca pe un afront la adresa lui Dumnezeu și a națiunii iudaice. Numele lui Dumnezeu și numele israeliților erau făcute de rușine de vrăjmași și atunci el a strigat la Dumnezeu: „Ascultă, Dumnezeul nostru! … Fă să cadă ocările lor asupra capului lor” (vers. 4). El nu s-a răzbunat singur, ci I-a cerut lui Dumnezeu să ia situația în mâinile Lui. Neemia era sigur că Dumnezeu îl călăuzise să conducă reconstruirea zidului, lucru evidențiat de răspunsul favorabil din partea împăratului, dar și din partea poporului iudeu. Cuvintele pline de răutate ale vecinilor lor le stârniseră imaginația și îi făcuseră pe iudei să se teamă, dar Neemia a încurajat poporul să „lupte”, deoarece Dumnezeu este „mare și înfricoșat” (vers. 14) și El „va lupta pentru noi” (vers. 20). Neemia i-a adunat pe iudei și i-a organizat în grupe, echipați de luptă, să repare fiecare spărtură din zid, acolo putând fi văzuți și de vrăjmașii lor. El dorea să demonstreze lumii că erau pregătiți de atac.
Strategia a funcționat; planurile vrăjmașilor au fost înfrânte. Iudeilor le-a fost amintit să se încreadă în Dumnezeu și să nu lase ca dușmanii omenești să pară mai mari decât Dumnezeul lor. Deși au mai fost câteva amenințări la adresa lor, ei au continuat să construiască şi zidul a fost terminat în doar cincizeci şi două de zile (Neemia 6:15).

APLICAȚIA

Faptul că lucrările au încetat şi s-au reluat în repetate rânduri avea la bază teama de ce ar fi putut să le facă ceilalți oameni. Amenințările vrăjmașilor, porunca împăratului prin care le interzicea să lucreze și faptul că erau destul de puțini i-au făcut să înceteze lucrul.
1. Ce a făcut prorocul Hagai pentru a motiva poporul, astfel că oamenii au lucrat împreună cu succes la reconstruirea templului?
2. Ce se întâmplă când ne gândim iar şi iar la ce s-ar putea întâmpla? Doar înrăutățim lucrurile. Ne facem atâtea griji, până când totul ajunge să pară atât de înspăimântător, încât așteptările și imaginația ne împiedică să ne încredem în Dumnezeu și să mergem înainte. Piedicile par mai mari decât viața și uităm că Dumnezeu a făgăduit că „va lupta pentru noi”. Cum am putea să fim şi noi ca Neemia și să avem o credință puternică, să fim convinşi că Dumnezeu va fi cu noi?
3. Ce calități de lider putem învăța de la Neemia când dorim să îi încurajăm pe semeni?
4. Ce factori te-au înspăimântat și te-au împiedicat să faci lucrarea lui Dumnezeu?
5. Ce poți face pentru a-i încuraja pe cei care, cufundați în greutățile vieții, se tem de problemele cu care se confruntă și le este greu să creadă că Domnul „va lupta pentru ei”?
 
Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse