Comentarii inspirate (st. 4)

Confruntarea cu împotrivirea

Sabat după-amiază, 19 octombrie

În fiecare veac și în orice loc, solii lui Dumnezeu au fost chemați să întâmpine o cruntă împotrivire din partea acelora care, cu bună știință, aleg să lepede lumina Cerului. Deseori, prin prezentări greșite și prin minciuni, vrăjmașii Evangheliei au biruit, în aparență, închizând ușile prin care solii lui Dumnezeu ar fi putut ajunge la oameni. Însă aceste uși nu pot rămâne pentru totdeauna închise și, adesea, când slujitorii lui Dumnezeu s-au întors după o vreme pentru a-și relua lucrul, Domnul a lucrat cu putere pentru ei, făcându-i în stare să realizeze monumente de amintire spre slava Numelui Său. – Faptele apostolilor, p. 179

Dumnezeu nu împiedică uneltirile oamenilor răi, însă El face ca planurile lor să lucreze spre binele celor care, în încercări și lupte, și-au păstrat credința și loialitatea lor. Deseori, slujitorii Evangheliei își fac lucrarea prin furtuni și prigoană, cruntă împotrivire și ocări nedrepte. În asemenea vremuri, ei trebuie să-și aducă aminte că experiența câștigată în cuptorul încins al încercărilor și necazurilor este pe măsura a ce i-a costat. În felul acesta, Dumnezeu îi aduce pe copiii Săi aproape de Sine, pentru ca ei să vadă slăbiciunea lor și puterea Lui. Dumnezeu îi învață să se sprijine pe El. Astfel, îi pregătește să întâmpine situaţii neașteptate, să ocupe poziții de încredere și să îndeplinească lucruri mari pentru care le-au fost date suficiente puteri.
În toate veacurile, martori aleși de Dumnezeu au făcut obiectul ocării și prigoanei din pricina adevărului. Iosif a fost vorbit de rău și persecutat din cauză că și-a păstrat virtutea și integritatea. David, solul ales al lui Dumnezeu, era vânat de vrăjmașii lui ca o fiară de pradă. Daniel a fost aruncat într-o groapă cu lei, fiindcă era credincios supunerii sale față de cer. … Ștefan a fost împroșcat cu pietre pentru că L-a predicat pe Hristos, și pe El răstignit. Pavel a fost întemnițat, bătut cu nuiele, împroșcat cu pietre și, în cele din urmă, dat morții pentru că era un sol credincios al lui Dumnezeu pentru neamuri. …
Aceste exemple de statornicie omenească dau mărturie despre credincioșia făgăduințelor lui Dumnezeu, despre dăinuitoarea Sa prezență și despre harul Său susținător. – Faptele apostolilor, pp. 574–575

Hristos a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. El a îndurat persecuția și nerecunoștința păcătoșilor. A fost sărac și a suferit de foame și de oboseală; a fost ispitit de Diavolul, iar lucrările și învățăturile Sale au atras ura cea mai amară. La ce renunțăm noi de dragul lui Hristos? Unde este consacrarea noastră pentru adevăr? Noi evităm lucrurile care nu ne sunt pe plac și ne ferim de griji și răspunderi. Putem noi să așteptăm ca puterea lui Dumnezeu să lucreze cu eforturile noastre când avem atât de puțină consacrare față de lucrare? – Mărturii, vol. 4, p. 379

Duminică, 20 octombrie: Manifestarea opoziției

În apropierea israeliților, care-și asumaseră sarcina reclădirii templului, locuiau samaritenii, un popor amestecat, care luase ființă din căsătoriile coloniștilor păgâni din provinciile Asiriei cu rămășița celor zece seminții, care fusese lăsată în Samaria și în Galileea. …
În perioada de restaurare, acești samariteni au ajuns să fie cunoscuți ca vrăjmași ai lui Iuda și Beniamin. Ei au auzit că „fiii robiei zidesc un templu Domnului, Dumnezeului lui Israel. Au venit la Zorobabel și la capii de familii” și și-au exprimat dorința de a se uni cu ei la înălțarea acestuia. …
Dar, dacă ar fi acceptat această ofertă de ajutor, conducătorii iudei ar fi deschis o ușă pentru intrarea idolatriei. Ei au sesizat nesinceritatea samaritenilor. Și-au dat seama că ajutorul câștigat printr-o alianță cu acești oameni avea să fie ca nimic în comparație cu binecuvântarea pe care așteptau s-o primească dacă urmau poruncile clare ale lui Iehova. – Profeţi şi regi, pp. 567–568

Profetul şi aceşti înaintaşi nu considerau poporul ţării ca fiind închinători ai adevăratului Dumnezeu şi, cu toate că aceştia pretindeau că le sunt prieteni şi s-au oferit să-i ajute, ei nu au îndrăznit să se unească sau să se asocieze cu ei în ceva legat de închinarea la Dumnezeu. Atunci când se pregăteau să meargă la Ierusalim pentru a construi Templul lui Dumnezeu şi să restaureze închinarea la El, ei nu i-au cerut ajutor împăratului, ca să-i însoţească pe drum, ci, cu post şi rugăciune, L-au căutat pe Domnul pentru ajutor. Ei credeau că Dumnezeu avea să-i apere şi să-i susţină pe slujitorii Săi în eforturile lor de a-I sluji. Creatorul tuturor lucrurilor nu are nevoie de ajutorul vrăjmaşilor Săi pentru a stabili închinarea faţă de El. El nu cere jertfa nelegiuirii şi nici nu acceptă darurile celor care au alţi dumnezei în afară de Domnul.

Adeseori auzim remarca: „Voi sunteţi prea exclusivişti.” Ca popor, noi vom face orice sacrificii pentru a-i salva pe oameni sau a-i conduce la adevăr. Dar să ne unim cu ei, să iubim lucrurile pe care ei le iubesc şi să fim prieteni cu lumea nu îndrăznim, pentru că atunci am fi în vrăjmăşie cu Dumnezeu. – Mărturii, vol. 1, p. 282

În cazul multora, iubirea pentru om eclipsează iubirea pentru Dumnezeu. Ei fac primul pas spre apostazie, aventurându-se să nesocotească porunca expresă a lui Dumnezeu şi, prea adesea, urmarea este apostazia totală. S-a dovedit întotdeauna că este periculos ca oamenii să-şi împlinească voia lor în opoziţie cu cerinţele lui Dumnezeu. Şi, cu toate acestea, este o lecţie greu de învăţat că Dumnezeu ştie ce spune. Ca o regulă, aceia care îşi aleg prieteni şi tovarăşi dintre cei care Îl resping pe Hristos şi calcă în picioare Legea lui Dumnezeu devin, în cele din urmă, la fel ca ei în gândire şi în spirit. – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 165 (7 iunie)

Luni, 21 octombrie: Profeții încurajează

Cu ogoarele pustiite, cu mica lor rezervă de hrană care scădea cu repeziciune și fiind înconjurați de popoare neprietenoase, israeliții au înaintat totuși prin credință, ca răspuns la chemarea solilor lui Dumnezeu, și au lucrat cu sârguință pentru a restaura templul ruinat. Era o lucrare care cerea o încredere neabătută în Dumnezeu. Pe când oamenii se străduiau să-și facă partea și căutau o reînnoire a harului lui Dumnezeu în inimă și în viață, solie după solie le-a fost dată prin Hagai și Zaharia, cu asigurarea că această credință avea să fie răsplătită în mod îmbelșugat, iar cuvântul lui Dumnezeu, cu privire la slava viitoare a templului, ale cărui ziduri le înălțau, nu avea să rămână neîmplinit. Chiar în această clădire urma să se arate, la împlinirea vremii, Cel ce era Dorința tuturor neamurilor, ca Învățător și Mântuitor al omenirii.
În felul acesta, clăditorii nu au fost lăsați să se lupte singuri; „Cu ei erau şi prorocii lui Dumnezeu care-i ajutau” (Ezra 5:2) și Însuși Domnul oștirilor spusese: „Fii tare… și lucrați! Căci Eu sunt cu voi” (Hagai 2:4). – Profeţi şi regi, p. 577

Copiilor Săi de astăzi Domnul le spune: „Fiți tari… lucrați, căci Eu sunt cu voi.” Întotdeauna creștinul are un ajutor puternic în Domnul. Poate că nu cunoaștem modul în care ne ajută Dumnezeu, dar știm un lucru: niciodată El nu îi va părăsi pe aceia care își pun încrederea în El. Dacă ar ști creștinii de câte ori Domnul le-a rânduit calea, pentru ca planurile vrăjmașului cu privire la ei să nu se împlinească, nu s-ar mai poticni plângându-se. Credința lor s-ar întemeia pe Dumnezeu și nicio încercare n-ar avea putere să-i doboare. Ei ar recunoaște că Domnul este înțelepciunea și tăria lor și El ar face să se împlinească planul Său prin ei.
Îndemnurile stăruitoare în încurajările date prin Hagai au fost întărite și completate de Zaharia, pe care Dumnezeu l-a ridicat să-i stea alături pentru a îndemna poporul Israel să împlinească porunca de a începe să zidească. Prima solie a lui Zaharia a fost asigurarea că niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu dă greș și este o făgăduință de binecuvântare pentru toți aceia care se vor prinde de cuvântul sigur al prorociei. – Profeţi şi regi, p. 576

Făgăduinţa este: „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” Păstraţi-vă până la sfârşit integritatea creştină şi nu murmuraţi împotriva lui Dumnezeu. … Păstraţi în minte interesele veşnice care sunt implicate aici. Nu vă puteţi permite să vă descurajaţi sau să vă pierdeţi încrederea. Domnul vă iubeşte, încredeţi-vă în El! Domnul Isus este singura noastră speranţă. Asiguraţi-vă că lucraţi pentru veşnicie. Nu trebuie să murmuraţi, să vă plângeţi sau să vă învinuiţi pe voi. Nu neglijaţi mijloacele harului, încurajaţi-vă sufletul să creadă şi să se încreadă în Dumnezeu.
În Domnul avem neprihănire şi putere. Bizuiţi-vă pe El şi, prin puterea Lui, puteţi stinge toate săgeţile arzătoare ale vrăjmaşului şi puteţi să ajungeţi mai mult decât biruitori. – My Life Today, p. 313

Marți, 22 octombrie: Oprirea lucrărilor

Încă de la început, vrăjmașii „au muiat inima (în engl.: au slăbit mâinile) poporului lui Iuda, l-au înfricoșat ca să-l împiedice să zidească”, „și i-au oprit cu silă și cu putere de la lucrările lor” (Ezra 4:4,23). Dar Domnul intervenise în favoarea clăditorilor…
De-a lungul istoriei poporului lui Dumnezeu, munți mari de greutăți, în aparență de netrecut, s-au ridicat în fața acelora care încercau să aducă la îndeplinire planurile Cerului. Asemenea piedici sunt îngăduite de Domnul pentru încercarea credinței. Când suntem înconjurați din toate părțile, este timpul mai mult ca oricând să ne încredem în Dumnezeu și în puterea Duhului Său. Exercitarea unei credințe vii înseamnă o creștere a puterii spirituale și dezvoltarea unei încrederi neabătute. În felul acesta, credinciosul devine o putere biruitoare. În fața rugăciunii credinței, piedicile așezate de Satana de-a curmezișul căii creștinului vor dispărea, deoarece puterile cerului îi vor veni în ajutor. „Nimic nu v-ar fi cu neputință” (Matei 17:20). – Profeţi şi regi, pp. 594–595

Ioan era tulburat văzând că ucenicii săi, din dragoste pentru el, cultivau necredinţă faţă de Isus. Fusese neroditoare lucrarea lui pentru ei? Fusese necredincios în misiunea sa, ca acum să fie îndepărtat din lucrare? Dacă Eliberatorul făgăduit Se arătase, iar Ioan fusese găsit credincios în lucrarea sa, nu urma ca Isus să răstoarne puterea asupritorului și să-l elibereze pe înainte-mergătorul Său?
Dar Ioan Botezătorul n-a încetat să creadă în Hristos. Amintirea glasului venit din cer și a porumbelului care se coborâse, curăţia neprihănită a lui Isus, puterea Duhului Sfânt, care se odihnise asupra lui Ioan atunci când a venit în faţa Mântuitorului, și mărturia dată de profeţiile Scripturii – totul mărturisise că Isus din Nazaret era Cel Făgăduit. – Hristos, Lumina lumii, p. 216

Când mintea se concentrează asupra sinelui, ea se întoarce cu spatele la Hristos, sursa puterii și a vieții. De aceea, efortul continuu al lui Satana este de a menține atenția sufletului distrasă de la Mântuitorul, împiedicându-l astfel să experimenteze unitatea și comuniunea cu El. Plăcerile lumii, grijile, necazurile vieții, greșelile altora sau propriile greșeli și imperfecțiuni, la una din acestea sau chiar la toate deodată va încerca Satana să îți atragă atenția. Nu te lăsa înșelat de șiretlicul lui! Pe mulți dintre cei cu adevărat conștiincioși și doritori să trăiască pentru Dumnezeu, prea adesea, el îi face să se ocupe de propriile lor greșeli și slăbiciuni și, despărțindu-i astfel de Hristos, speră să-i biruiască. Să nu ne concentrăm asupra sinelui și să nu îi permitem minții să se umple de îngrijorări și temeri. … Toate acestea ne îndepărtează sufletul de la Sursa tăriei noastre. Încredințează-ți sufletul în grija lui Dumnezeu și încrede-te în El! Vorbește despre Hristos și gândește-te la El! Eul să se piardă în Hristos! Dă la o parte orice îndoială; renunță la propriile temeri! … Odihnește-te în Dumnezeu! El este în stare să păzească ce I-ai încredințat. Dacă te vei abandona în brațele Sale, El te va face să ajungi mai mult decât biruitor prin Cel care te-a iubit. – Calea către Hristos, pp. 71–72

Miercuri, 23 octombrie: La lucru, având arma în mână

Refacerea zidului Ierusalimului nu a mers înainte nestingherită. Satana era la lucru, stârnind opoziţie şi aducând descurajare. … Dar ironia şi ridiculizarea, împotrivirea şi ameninţările păreau să-l facă pe Neemia şi mai hotărât şi să-l determine să fie şi mai atent. El a recunoscut pericolele pe care le avea de înfruntat în lupta aceasta cu duşmanii lor, dar a rămas plin de curaj. „Ne-am rugat Dumnezeului nostru”, spune el, „şi am pus o strajă zi şi noapte, ca să ne apere împotriva loviturilor lor.”
Lângă Neemia stătea un trâmbiţaş şi, în diferite locuri pe zid, erau preoţi care purtau trâmbiţele sfinte. Oamenii erau împrăştiaţi, fiecare lucra în zona sa, dar, dacă se apropia vreo primejdie de undeva, se dădea semnalul ca toţi să vină fără întârziere în locul acela. „Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stând cu suliţa în mână din zorii zilei până la ivirea stelelor”, spune Neemia. … El şi tovarăşii lui nu s-au dat înapoi din faţa unei lucrări greu de făcut şi care îi punea la încercare. Ei nu s-au dezbrăcat de haine, nici nu au lăsat armele jos nici ziua, nici noaptea, nici măcar în scurtul timp destinat somnului. – Conflict and Courage, p. 266

Dar, asemenea lui Neemia, poporul lui Dumnezeu nu trebuie nici să se teamă de dușmani și nici să-i disprețuiască. Punându-și încrederea în Dumnezeu, cei credincioși trebuie să meargă neabătuți înainte, făcând lucrarea Sa fără egoism și încredințând providenței Sale cauza pentru care trăiesc. În mijlocul unei mari descurajări, Neemia a făcut din Dumnezeu sprijinul lui, apărarea lui sigură. Și Acela care a fost sprijinul slujitorului Său atunci, a fost locul de adăpost al poporului Său în toate veacurile. În fiecare încercare, poporul Său poate spune cu încredere: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Oricât de viclene ar fi uneltirile lui Satana și ale agenților lui, Dumnezeu le poate descoperi și El poate zădărnici planurile lor. Astăzi, răspunsul credinței va fi răspunsul dat de Neemia: „Dumnezeul nostru va lupta pentru noi”, căci Dumnezeu este în lucrarea aceasta și niciun om nu poate împiedica succesul ei final. – Profeţi şi regi, pp. 594–595

Prin studierea Scripturilor și rugăciune serioasă, căutați să obțineți concepții clare despre datoria voastră și apoi îndepliniți-o cu credincioșie. Este important să cultivați credincioșia în lucrurile mici și, făcând așa, veți învăța să fiți cinstiți în responsabilități mai mari. … Mintea trebuie să fie instruită prin teste zilnice, ca să poată dobândi putere să reziste în orice poziție dificilă. În zilele de încercare și pericol, voi aveți nevoie să fiți întăriți pentru a sta cu hotărâre pentru dreptate, fiind independenți de orice influență opusă.
Dumnezeu este binevoitor să facă mult pentru voi, doar dacă veți simți că aveți nevoie de El. Isus vă iubește. Căutați totdeauna să umblați în lumina înțelepciunii lui Dumnezeu și, prin toate scenele schimbătoare ale vieții, să nu vă liniștiți decât dacă știți că voința voastră este în armonie cu voința Creatorului vostru. – Mărturii, vol. 4, p. 561

Joi, 24 octombrie: „O mare lucrare de făcut”

Sanbalat și aliații lui n-au îndrăznit să facă război deschis cu iudeii, dar, cu o răutate mereu crescândă, și-au continuat eforturile ascunse pentru a-i descuraja, a le produce încurcături și pagube. Construcția zidului care înconjura Ierusalimul se apropia de încheiere. Când acesta avea să fie terminat și porțile puse, vrăjmașii lui Israel nu mai puteau spera să forțeze intrarea în cetate. De aceea, au devenit mai insistenți să oprească lucrarea fără nicio amânare. În cele din urmă, au pus la cale un plan prin care sperau să-l atragă pe Neemia din locul lui de veghe și, când aveau să-l aibă în mână, să-l omoare sau să-l întemnițeze.
Pretinzând că doresc o înțelegere între părțile potrivnice, au căutat să aibă o întâlnire cu Neemia și l-au invitat să se întâlnească cu ei într-un sat din valea Ono. Dar, luminat de Duhul Sfânt cu privire la adevăratul lor scop, el a refuzat: „Le-am trimis soli”, scrie el, „cu următorul răspuns: «Am o mare lucrare de făcut și nu pot să mă pogor; cât timp l-aș lăsa să vin la voi, lucrul ar înceta!»” Însă ispititorii erau stăruitori. De patru ori au trimis o solie cu un cuprins asemănător și de fiecare dată au primit același răspuns. – Profeţi şi regi, pp. 653–654

Orice plan pe care prințul întunericului îl poate sugera va fi folosit ca să-i amăgească pe slujitorii lui Dumnezeu să se asocieze cu agenții lui Satana. Solicitări repetate vor veni să-i distragă de la datorie, dar, ca și Neemia, ei să răspundă cu fermitate: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să mă pogor.” Lucrătorii lui Dumnezeu își pot continua lucrarea în siguranță, lăsând ca eforturile lor să respingă neadevărurile pe care răutatea le poate născoci pentru a le prejudicia reputația. Asemenea clăditorilor de pe zidurile Ierusalimului, ei nu trebuie să îngăduie ca amenințările, batjocurile sau minciuna să îi abată de la lucrarea lor. Ei nu trebuie să-și slăbească atenția sau vigilența nici măcar pentru o clipă, deoarece vrăjmașii sunt neîncetat pe urmele lor. Mereu trebuie să se roage lui Dumnezeu și să pună „o strajă zi și noapte” (Neemia 4:9).
Pe măsură ce timpul sfârșitului se apropie, ispitele lui Satana vor fi aduse cu o putere tot mai mare asupra lucrătorilor lui Dumnezeu. El va folosi agenți omenești să-i batjocorească și să-i hulească pe „cei ce zidesc zidul”. Dar, dacă clăditorii se vor coborî să întâmpine atacurile vrăjmașilor lor, aceasta nu va face decât să întârzie lucrarea. Ei trebuie să depună eforturi ca să înfrângă planurile adversarilor, dar să nu îngăduie nimic care i-ar distrage de la lucru. Adevărul este mai puternic decât rătăcirea și dreptatea va birui asupra răului. – Profeţi şi regi, p. 659

Slava lui Dumnezeu este arătată în lucrarea mâinilor Sale. Aici sunt taine care, fiind cercetate, vor întări mintea. Mințile care au fost amăgite și abuzate prin lectura ficțiunilor pot găsi în natură o carte deschisă din care să citească adevărul în lucrările lui Dumnezeu din jurul lor. Toți pot găsi subiecte de studiu în frunza cea simplă a copacilor pădurii, în plante și în flori, în maiestuoșii copaci ai pădurii, în munții cei înalți, în stâncile de granit şi în oceanul agitat, în prețioasele perle de lumină care împodobesc cerurile ca să facă noaptea să fie frumoasă, în nesecatele bogății ale luminii solare, în solemnele splendori ale lunii, în frigul iernii şi în căldura verii, în periodicele schimbări ale anotimpurilor, în desăvârșită ordine și armonie, stăpânite de puterea nemărginită; iată subiecte care solicită o cugetare adâncă și dezvoltarea imaginației. – Mărturii, vol. 4, p. 581

Vineri, 25 octombrie

Studiu suplimentar: Profeţi şi regi, cap. „Constructorii pe ziduri”, şi Divina vindecare, din cap. 38, „Importanța căutării adevăratei cunoașteri”.
 
Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse