Neemia

Sabat după-amiază, 5 octombrie

Neemia nu fusese pus deoparte ca profet sau ca preot, însă Domnul l-a folosit pentru o lucrare specială. El a fost ales să fie conducător al poporului. Însă credincioşia lui faţă de Dumnezeu nu a depins de această poziţie.
Dumnezeu i-a demonstrat poporului pentru care făcuse atât de mult că nu va continua să îl ajute cât timp stăruia în păcat. El a lucrat, dar nu prin aceia care au refuzat să Îl slujească dezinteresat, care s-au abătut de la căile Sale, ci prin Neemia. … Dumnezeu spusese: „Voi cinsti pe cine Mă cinsteşte…” Neemia s-a dovedit a fi un om pe care Dumnezeu îl putea folosi pentru a demola principiile false şi a restaura principiile date de Cer şi Domnul l-a onorat. Domnul va folosi în lucrarea Sa oameni care rămân statornici la principii, tari ca oţelul, care nu vor fi clintiţi de filozofiile deşarte ale acelora care nu mia au viziune spirituală. – Comentariile Ellen G. White în CBAZŞ, vol. 3, p. 1135

Oare cei care proclamă cele mai solemne adevăruri încredinţate vreodată muritorilor vor fi credincioşi principiului? Dacă vor să poată conduce lumea la reflectare serioasă, îmbrăcămintea şi cuvintele lor trebuie să fie în cea mai strictă concordanţă cu credinţa lor deosebită. Cei care sunt mai în vârstă trebuie să-i educe pe cei mai tineri, prin învăţătură şi prin exemplu, ca să ştie cum să răspundă cerinţelor pe care societatea şi Făcătorul lor le au de la ei. Asupra acestor tineri trebuie aşezate responsabilităţi importante. … Un caracter ales trebuie construit cărămidă cu cărămidă, în fiecare zi, crescând proporţional cu efortul depus. Acele caracteristici pe care le vor lua cu ei în cer trebuie să fie obţinute prin folosirea stăruitoare a abilităţilor pe care le au, valorificând orice avantaj pe care Providenţa li-l oferă şi conectându-se la Sursa a toată înţelepciunea. Nu ţintiţi către un standard coborât. Nu lăsaţi ca mintea să vă fie modelată după un tipar inferior. Caracterul lui Iosif şi cel al lui Daniel sunt modele bune de urmat pentru voi, dar Modelul desăvârşit este Hristos. – Mărturii, vol. 5, pp. 128–129

Adevărata educaţie nu ignoră valoarea cunoașterii știinţifice sau a realizărilor literare. Ea pune însă mai presus de informaţie puterea, mai presus de putere – bunătatea, mai presus de dezvoltarea intelectuală – caracterul. Lumea nu are nevoie atât de mult de oameni cu un intelect puternic, cât de oameni cu un caracter nobil. Are nevoie de oameni în care calităţile să fie sub controlul unor principii puternice.
„Iată începutul înţelepciunii: dobândește înţelepciunea” (Proverbele 4:7). „Limba înţelepţilor dă știinţă plăcută” (Proverbele 15:2). Adevărata educaţie oferă această înţelepciune. Ea ne învaţă cum să ne folosim optim nu numai una, ci toate capacităţile și cunoștinţele, acoperind astfel toate tipurile de obligaţii – faţă de noi înșine, faţă de lume și faţă de Dumnezeu.
Formarea caracterului este cea mai importantă lucrare încredinţată vreodată omului și niciodată nu a fost mai importantă studierea cu atenţie a acestei probleme ca acum. Nicio generaţie din trecut nu a mai fost pusă faţă în faţă cu niște chestiuni atât de însemnate, niciodată tinerii și tinerele nu s-au mai confruntat cu pericole atât de mari ca acelea cu care se confruntă astăzi. – Educaţie, p. 225

Duminică, 6 octombrie: Neemia primește vești rele

Copleșit de amărăciune, Neemia nu putea nici să mănânce și nici să bea: „Am plâns și m-am jelit multe zile. Am postit.” În durerea lui s-a îndreptat către Ajutorul divin. „M-am rugat”, zicea el, „înaintea Dumnezeului cerurilor.” Cu credință și-a mărturisit păcatele lui și păcatele poporului său. El a stăruit ca Dumnezeu să susțină cauza lui Israel, să le dea curaj și putere și să-i ajute să clădească locurile pustii ale lui Iuda. – Profeţi şi regi, p. 629

[Domnul] nu ne duce întotdeauna în locuri plăcute. Dacă ar face aşa, fiind plini de mulţumire de sine, noi am putea să uităm că El este ajutorul nostru. El doreşte foarte mult să ni Se descopere, să ne arate ce belşug de resurse pune la dispoziţia noastră, dar îngăduie să vină peste noi şi încercarea şi dezamăgirea ca să putem să vedem cât de neajutoraţi suntem şi să învăţăm să Îi cerem ajutorul. El poate face să ţâşnească şuvoaie de apă rece din stânca de cremene.
Nu vom şti niciodată, decât atunci când vom fi faţă în faţă cu Domnul, când Îl vom vedea aşa cum ne vede şi Îl vom cunoaşte aşa cum ne cunoaşte El, cât de multe poveri a purtat pentru noi şi câte poveri ar fi fost bucuros să ne poarte dacă le-am fi adus înaintea lui cu o credinţă ca a unui copil. …
Dumnezeu îi iubeşte pe copiii Săi şi doreşte mult să vadă cum ei depăşesc descurajările cu care Satana ar vrea să îi copleşească. Nu lăsaţi loc pentru necredinţă! Nu vă amplificaţi greutăţile! Amintiţi-vă de iubirea şi de puterea pe care Dumnezeu le-a arătat în trecut! – My Life Today, p. 12

Dar Isus ne urmăreşte eforturile cu cel mai profund interes. El ştie că lucrarea Sa este făcută de oameni cu toate defectele omeneşti şi le priveşte greşelile şi descurajările cu cea mai duioasă milă. Dar greşelile şi defectele noastre ar putea fi cu mult mai puţine decât sunt. Dacă am acţiona în armonie cu Cerul, îngerii slujitori ar lucra împreună cu noi şi ne-ar încununa eforturile cu succes. …
Nu trebuie îngăduit ca grijile activităţii pe care o desfăşoară să le absoarbă mintea în aşa măsură, încât lucrarea din cer, care îi priveşte personal, să fie tratată cu uşurinţă. Solemnele scene ale judecăţii, marea Zi a Ispăşirii, trebuie să fie păstrate în atenţia oamenilor şi imprimate în conştiinţa lor cu seriozitate şi cu putere. Subiectul sanctuarului ne va da o concepţie corectă despre importanţa lucrării pentru acest timp. … Nimeni nu trebuie să devină nepăsător sau orb faţă de nevoile lucrării şi faţă de pericolele care pândesc fiecare suflet, ci fiecare trebuie să caute să fie un canal de lumină. – Mărturii, vol. 5 pp. 420–421

Acum și de acum înainte până la încheierea timpului, cei din poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie mai hotărâți, mai prudenți, neîncrezându-se în propria lor înțelepciune, ci în înțelepciunea Conducătorului lor. Ei ar trebui să-și pună deoparte zile de post și rugăciune. Se poate ca abstinența totală de la mâncare să nu fie necesară, dar ei ar trebui să mănânce cu moderație din hrana cea mai simplă. …
Adevăratul spirit de post și rugăciune este spiritul care Îi supune lui Dumnezeu mintea, inima și voința. – Dietă şi hrană, pp. 188–189

Luni, 7 octombrie: Rugăciunea lui Neemia

Pe măsură ce Neemia se ruga, credința și curajul lui creșteau. Gura i-a fost umplută de argumente sfinte. El a arătat către dezonoarea care avea să fie aruncată asupra lui Dumnezeu, dacă poporul Său, acum, când se întorsese către El, avea să fie lăsat în slăbiciune și apăsare, și a stăruit de Domnul să-Și împlinească făgăduința: „Dacă vă veți întoarce la Mine și dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, atunci, chiar dacă veți fi izgoniți la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna și vă voi aduce înapoi iarăși în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo” (Neemia 1:9; vezi și Deuteronomul 4:29-31). Această făgăduință fusese dată poporului Israel prin Moise înainte de intrarea în Canaan și, de-a lungul secolelor, rămăsese neschimbată. Poporul lui Dumnezeu se întorsese acum la El în pocăință și credință, iar făgăduința nu avea să rămână neîmplinită. – Profeţi şi regi, p. 629

Neemia s-a smerit înaintea lui Dumnezeu și I-a adus slava cuvenită Numelui Său. Așa a făcut și Daniel în Babilon. Să studiem rugăciunile acestor oameni. Ele ne învață că trebuie să fim smeriți, dar să nu ștergem niciodată linia de demarcație dintre copiii lui Dumnezeu care păzesc poruncile Lui și cei care nu au niciun respect față de Legea Sa. Noi toți trebuie să ne apropiem de Domnul. El Se va apropia de cei care Îl caută în smerenie, plini de un respect sfânt pentru măreția sfințeniei Sale și stau lângă El, despărțindu-se de lume. – Manuscript 58, 1903

Prinzându-se strâns de făgăduința divină prin credință, Neemia a lăsat la picioarele tronului de har cererea sa ca Domnul să susțină cauza poporului Său care se pocăia, să-i refacă puterea și să-l ajute să rezidească locurile care ajunseseră niște ruine. Dumnezeu fusese credincios și în ce privește avertizările date atunci când poporul se despărțea de El; Domnul îi împrăștiase printre popoare, potrivit cu Cuvântul Său. Și chiar în lucrul acesta, Neemia a găsit o asigurare că Domnul va fi la fel de consecvent și în împlinirea făgăduințelor Sale. – Comentariile Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 3, p. 1136

Aceeași putere pe care a folosit-o Hristos când a umblat în trup printre oameni se află în Cuvântul Său. Prin cuvântul Său, Isus a vindecat boli și a alungat demoni; prin cuvântul Său, a calmat marea și i-a înviat pe morți, iar oamenii au dat mărturie că era putere în cuvântul Său. El a rostit cuvântul lui Dumnezeu așa cum le vorbise tuturor profeților și învățătorilor Vechiului Testament. Întreaga Biblie este o descoperire a lui Hristos. …
Așa este cu toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu. Prin ele, El ni Se adresează în mod individual, vorbindu-ne atât de direct, ca și cum I-am putea auzi vocea. Chiar prin aceste făgăduințe ne transmite Hristos harul și puterea Sa. Ele sunt frunze din acel copac care este „pentru vindecarea neamurilor” (Apocalipsa 22:2). Primite, asimilate, ele trebuie să fie tărie de caracter, inspirație și sprijin în viață. Nimic altceva nu poate avea o asemenea putere de vindecare. Nimic în afară de acestea nu poate da curajul și credința care umplu întreaga făptură cu energie vitală. – Divina vindecare, p. 122

Marți, 8 octombrie: Neemia îi vorbeşte împăratului

Neemia, unul dintre robii evrei, ocupa o poziție influentă și de cinste la curtea persană, ca paharnic al împăratului și avea intrare liberă înaintea lui. În virtutea poziției sale și datorită capacităților și credincioșiei lui, devenise prietenul și sfetnicul monarhului. Deși, ca unul care se bucura de favoruri din partea împăratului, era înconjurat de fast și de splendoare, el nu a uitat de Dumnezeu și de poporul lui. Cu un interes profund, inima i s-a îndreptat spre Ierusalim; speranţele și bucuriile lui erau legate de prosperitatea acestuia. Prin acest bărbat, pregătit pentru a rămâne la curtea persană pentru lucrarea la care avea să fie chemat, Dumnezeu a intenționat să le aducă binecuvântare copiilor Săi în țara părinților lor. – Profeţi şi regi, p. 628

Patru luni de zile a așteptat Neemia o ocazie favorabilă pentru a-i prezenta împăratului cererea sa. … El avea de îndeplinit o însărcinare sfântă, pentru care cerea ajutorul împăratului, și și-a dat seama că depindea mult de prezentarea problemei în așa fel încât să-i câștige aprobarea și să primească ajutor. „M-am rugat”, zice el, „Dumnezeului cerurilor.” În rugăciunea aceea scurtă, Neemia a intrat în prezența Împăratului împăraților și a câștigat de partea lui o putere care poate întoarce inimile, așa cum sunt abătute râurile de apă.
Felul în care s-a rugat Neemia în acel ceas de nevoie este o posibilitate la îndemâna oricărui creștin în împrejurări în care alte forme de rugăciune pot fi cu neputință. … În vremuri de primejdie sau de greutăți neașteptate, inima își poate înălța strigătul după ajutor la Acela care S-a angajat să vină în sprijinul celor credincioși ai Săi, oricând Îl cheamă. În orice împrejurare, în orice stare, sufletul împovărat cu amărăciune și grijă sau asaltat crunt de ispită poate găsi asigurare, sprijin și ajutor în dragostea unui Dumnezeu care-Și păstrează legământul și în puterea Lui inepuizabilă. – Conflict and Courage, p. 262

În anii trecuți, am vorbit în favoarea planului de a le prezenta prietenilor și vecinilor noștri lucrarea misionară pe care o îndeplinim și dezvoltarea ei și am făcut referire la exemplul lui Neemia. Iar acum, doresc să-i îndemn pe frații și surorile noastre să studieze din nou experiența acestui om al rugăciunii, al credinței și al unei gândiri sănătoase, care a îndrăznit să-i ceară prietenului său, împăratul Artaxerxes, ajutorul pentru progresul intereselor cauzei lui Dumnezeu.

Oamenii rugăciunii trebuie să fie niște oameni de acțiune. Cei care sunt gata să acționeze vor găsi căile și mijloacele de lucru. Neemia nu s-a bazat pe incertitudini. El a cerut banii de care avea nevoie de la cei care erau în stare să-i ofere. – Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă, p. 171

Miercuri, 9 octombrie: Neemia este lăsat să plece în Iuda

Neemia și Artaxerxes au stat față în față — primul era un slujitor dintr-un neam asuprit, celălalt era monarhul unui imperiu mondial. Dar distanța morală care îi separa era infinit mai mare decât deosebirea de rang. Neemia se conformase invitației Împăratului împăraților: „Dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” Rugăciunea tăcută pe care o înălțase spre ceruri era aceeași pe care o adresase de multe săptămâni, ca Dumnezeu să facă în așa fel încât cererea lui să primească răspuns favorabil. Iar acum, încurajându-se cu gândul că avea un Prieten atotștiutor și atotputernic, care lucra pentru el, omul lui Dumnezeu i-a făcut cunoscută împăratului dorința de a fi eliberat pentru un timp din postul său de la curte, precum și de a primi autorizația să rezidească dărâmăturile Ierusalimul și să-l facă din nou o cetate puternică și bine apărată. De această cerere depindeau rezultate decisive pentru cetatea iudaică și pentru națiune. Neemia spune: „Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.” – Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă, p. 172

Când cererea sa [a lui Neemia] a fost primită de împărat într-un mod atât de favorabil, el a fost încurajat să ceară ajutorul de care avea nevoie pentru a-și aduce la îndeplinire planurile. Ca să confere demnitate și autoritate misiunii sale, dar și pentru a-și asigura protecția în timpul călătoriei, el a fost însoțit de un corp de armată. El a obținut scrisori din partea împăratului către guvernatorii provinciilor de dincolo de Eufrat, teritorii prin care trebuia să treacă în drumul spre Iudeea. Și, de asemenea, a obținut o scrisoare către păzitorul pădurilor împăratului din Munții Libanului, prin care i se cerea acestuia să dea lemnul necesar pentru refacerea zidului Ierusalimului și a clădirilor pe care Neemia își propusese să le înalțe. – The Southern Watchman, 15 martie, 1904

Scrisorile împăratului către guvernatorii provinciilor prin care urma să treacă i-au asigurat lui Neemia o primire onorabilă și ajutor prompt. Și niciun dușman nu a îndrăznit să îi facă vreun rău persoanei oficiale care era apărată de puterea împăratului persan și tratată cu deosebită considerație de conducătorii provinciilor. Călătoria lui Neemia a decurs în siguranță și a avut succes. – The Southern Watchman, 22 martie 1904

Atacurile lui Satana împotriva susţinătorilor adevărului vor deveni tot mai înverşunate şi mai hotărâte către sfârşitul timpului. Aşa cum în timpul lui Hristos preoţii cei mai de seamă şi conducătorii instigau poporul împotriva Lui, tot aşa şi astăzi conducătorii religioşi vor stârni înverşunarea şi prejudecăţile împotriva adevărului pentru acest timp. …
Ce cale să urmeze susţinătorii adevărului? Ei au Cuvântul cel veşnic şi neschimbător al lui Dumnezeu şi trebuie să dovedească faptul că au adevărul aşa cum este el în Isus. Cuvintele lor nu trebuie să fie aspre şi ironice. Atunci când prezintă adevărul, ei trebuie să manifeste iubirea, blândeţea şi bunătatea lui Hristos. Lăsaţi ca adevărul să facă lucrarea de tăiere; Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sabie ascuţită cu două tăişuri şi îşi va tăia singur calea spre inimă. Cei care ştiu că au adevărul nu ar trebui ca, prin folosirea unor expresii aspre şi severe, să-i dea lui Satana ocazia de a le răstălmăci lucrarea. – Mărturii, vol. 9, p. 239

Joi, 10 octombrie: Pregătire pentru începerea lucrărilor

În a treia noapte după sosire, Neemia s-a sculat la miezul nopții și, împreună cu câțiva tovarăși de încredere, a ieșit să vadă personal ruinele cetății Ierusalim. Călare pe asin, a traversat cetatea dintr-o parte în alta, cercetând zidurile dărâmate și porțile cetății. Gânduri dureroase au umplut mintea patriotului iudeu, când, cu inima zdrobită de durere, privea ruinele fortificațiilor de odinioară ale Ierusalimului său iubit. Amintirile măreției trecute a lui Israel erau într-un contrast puternic cu dovezile umilirii sale.
În taină și pe tăcute, Neemia a terminat cercetarea zidurilor. „Dregătorii nu știau unde fusesem”, declară el, „și ce făceam. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoților și nici mai-marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi.” Restul nopții l-a petrecut în rugăciune, deoarece știa că dimineața va trebui să facă un efort stăruitor pentru a-i trezi și a-i uni pe concetățenii lui descurajați și dezbinați. – Profeți și regi, pp. 637–638

Când vin încurcături, și aceasta se întâmplă sigur, apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi. Și atunci când vrăjmașul va năvăli ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă. În mod hotărât, este de făcut o mare lucrare și nicio autoritate sau împotrivire a oamenilor nu ar trebui să vă facă să vă îndepărtați de la calea dreaptă a datoriei. Atunci, puteți să spuneți ca Neemia: „Mâna cea bună a Dumnezeului meu este peste mine” (vezi Neemia 2:18). …
Fiecare om trebuie să-și păstreze independența morală, hotărât ca mintea lui să fie modelată numai de Duhul Sfânt. Dumnezeu are nevoie de oameni de acțiune, care să nu fie gata să plece urechea la cuvintele oamenilor care, dacă sunt convertiți, pot să exercite o influență bună, dar niciodată nu trebuie să depindem de cei neconvertiți. Într-o situație-limită aceștia vor conduce cu siguranță pe căi greșite. Domnul dorește ca noi să nu imităm niciun om, ci să mergem pas cu pas înainte, în cunoașterea Lui. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 284

Este nevoie de oameni ca Neemia în biserică astăzi, nu de oameni care știu numai să se roage și să predice, ci oameni ale căror rugăciuni și predici sunt întărite de urmărirea unui scop precis. … Succesul care a încununat eforturile lui Neemia arată ce pot face rugăciunea, credința și o acțiune energică și înțeleaptă. … Spiritul manifestat de conducător se va vedea în mare măsură reflectat de popor. Dacă cei ce sunt conducători și declară că ei cred adevărurile importante și solemne prin care urmează să fie testată lumea în acest timp nu au un zel fierbinte în lucrarea de a pregăti un popor care să stea în picioare în ziua Domnului, trebuie să ne așteptăm ca biserica să fie nepăsătoare, indolentă și iubitoare de plăceri.
Neemia a fost un reformator, un om mare, ridicat pentru un timp important. Când s-a confruntat cu răul și cu tot felul de împotriviri, a dovedit curaj înnoit și un mare zel. Energia și hotărârea sa i-a inspirat pe locuitorii Ierusalimului, iar puterea și curajul au luat locul slăbiciunii și descurajării. Scopul său sfânt, speranța sa înaltă și consacrarea sa totală și de bunăvoie față de lucrare au fost contagioase. Poporul a preluat entuziasmul conducătorului și fiecare om, în sfera lui, a devenit un Neemia și a ajutat ca vecinul său să-și întărească inima și brațul. – Conflict and Courage, p. 264

Vineri, 11 octombrie

Studiu suplimentar: Profeți și regi, cap. „Bărbatul ocaziei”.
 
Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse