Poezia studiului 12

Pe temelii de milă

Lev. 25,35-37; Ps. 112,4-5; 119,36; Is. 52,7; 58,1-10; Matei 5,9; 6,25-33; 2 Cor. 8,12-15; 1 Tim. 6,17-19; Iacov 1,5-8; 2,15-16; 1 Ioan 3,16-18.

O credință fără milă va avea frunziș bogat,
Posesorul ei, desigur, va fi ca un pom uscat;
Numai cel ce-și rânduiește fapta pe un drum milos
Își va pune temelia vieții în Isus Hristos.

Dragostea Celui ce vine, căutată-n primul rând,
Este pâinea ce se frânge pentru semenul flămând,
Jerfta plină de-ndurare, repetată iar și iar,
Fără strop de oboseală, pe al binelui altar.

Când credinței îi lipsește spiritul îndurător
Zilele de post ridică valul certăreților,
Și de-aceea, Domnul zice: „Iată postul Mie drag,
Pentru cei orfani, creștine, fii al împăcări prag!

Pune-n candela credinței, untdelemnul milei, sfânt,
Luminează pentru semeni pacea noului pământ,
Iubitor de milă, zilnic, pune-ți temelii de har
În dreptatea-Mi care vine, cu al veșniciei dar!

Cere azi, înțelepciune, untdelemn duhovnicesc,
Ca să duci lumina vieții celor care rătăcesc,
Fii o masă generoasă pentru cel înlăcrimat,
Dându-i slavă Celui care pentru tine a-nviat!”

Cornel Mafteiu
București, 18.09.2019