Vești misionare – 1 iunie 2019

Adventist Weimar Jo Anna Clayton Resurse

Dumnezeu avea alte planuri

Jo-Anna Clayton

Când a terminat liceul, Jo-Anna Clayton își făcuse planul să meargă la facultate.
Pentru primul an, avea să se înscrie la o facultate din zonă, destul de aproape de casă, undeva în statul Virginia de Vest. În felul acesta, putea să beneficieze de o taxă redusă pentru cursuri și să locuiască acasă, cu părinții și cu cei trei frați mai mici. Apoi, urma să se transfere la o facultate adventistă pentru a studia Asistența Medicală.
Însă, în timpul verii, planul ei a eșuat. Nu putea găsi nicio soluție pentru a ajunge la facultate din zona rurală unde locuia. Jo-Anna nu a putut obține permisul de conducere din cauză că părinții ei, fiind de loc din Jamaica, încă nu aveau toate actele pentru rezidență. Însă nici nu o puteau duce și aduce zi de zi de la școală, iar în zona aceea nu circulau autobuze.
Nu mai rămăsese decât o lună până la începerea anului școlar, iar ea nu avea unde să meargă.
Apoi, Suzane, mama ei, și-a amintit că niște prieteni de familie lucrează la Institutul Weimar din California. Jo-Anna a accesat imediat internetul și a făcut niște cercetări.
– Nu vreau să merg în California, le-a spus ea părinților. Este prea departe!
– Ar trebui măcar să te gândești și și la această posibilitate și să îți iei timp să te rogi pentru asta, i-a spus mama.
Mai târziu în acea zi, Jo-Anna s-a rugat astfel: „Doamne, Te rog să nu mă trimiți în California! Iar dacă trebuie să merg acolo, mai trimite o prietenă cu mine.”
După o săptămână, Jo-Anna a vorbit cu cineva de la secretariatul institutului, care se ocupa de înscrierea studenților, și a început să gândească serios la faptul că Dumnezeu ar putea avea în plan ca ea să meargă să studieze acolo. Avea însă de trecut un obstacol important: părinții ei nu puteau plăti decât taxa de înscriere și primele trei luni de cursuri.
Au urmat apoi, în serie, niște evenimente neașteptate.
Jo-Anna a depus o cerere pentru o bursă pe care a și primit‑o. Ajutând niște oameni afectați de inundații locale a cunoscut câțiva medici adventiști care s-au angajat să contribuie cu o donație lunară de 500 de dolari pentru taxă. În plus, a reușit să strângă 1 800 dolari, scriind niște scrisori către persoane apropiate familiei și explicându-le situația. Curând, avea suficienți bani pentru a se înscrie și, în toamnă, a început cursurile.
„Nu aveam niciun dubiu că sunt în locul unde Dumnezeu mă vrea”, a declarat ea.
Chiar dacă în primele luni i-a fost foarte dor de cei dragi de acasă, gândul că se afla acolo potrivit voii lui Dumnezeu o umplea de energie și a reușit să lucreze 25 de ore pe săptămână pentru a mai acoperi din taxele școlare.
Jo-Anna are acum nouăsprezece ani, și-a încheiat primul an fără nicio datorie și continuă să spună că Dumnezeu îi plătește facturile.
„Lucrez cât pot și, după ce fac tot ce ține de mine, mă rog din nou și spun: «Doamne, cu atât pot eu veni; acum arată-mi ce poți face Tu.» Și El mereu rezolvă problemele.”