Poezia studiului 10

Evanghelia biruinței

Ex. 20,2-11; Ecl. 12.13-14; Is. 21.9; 34.6-10; Matei 24.14; Rom. 7.7-13; Iuda 7; Apoc. 13.5-6,14-17; 14; 17.2; 18.2-3; 20.10-15.

Din Sionul mântuirii
Se ridică fără pată
Evanghelia sfințirii
Făcând dreaptă judecată.

Azi, cât bolta încă-i plină
De-ntreita trâmbițare,
Să ne fie fără vină
Actul nostru de-nchinare

Și din noi să cadă iute
Babilonica zidire,
Să putem primi pe frunte
Semnul de înveșnicire.

Îmbrăcați în dor de țară
Să păzim divina lege,
Fiindcă secera coboară
Rodul jerfei a-l culege.

Un cosor de judecată
În curând se-aruncă-n vie
Pentru-a fi zdrobită, toată,
Într-un teasc de veșnicie.

De răbdăm și-avem credință,
Purtând haina sfințitoare,
La a slavei Lui sentință
Vom rămâne în picioare.

Azi, sfințindu-ne răbdarea
Și credința-n Cel ce vine
Învățăm și noi cântarea
Biruinței Lui depline.

Cornel Mafteiu
București, 07.03.2019