Vești misionare – 23 februarie 2019

Darul timpului

Tracey Lee, o mamă a patru copii din statul american Texas, se întreba ce dar ar putea să-I ofere lui Dumnezeu.
Nu avea bani mulți și se lupta de câțiva ani cu o tulburare de atenție. Făcea şcoală cu copiii ei acasă și avea de îngrijit şi cinci animale de companie. Era foarte ocupată, dar și-a dat seama că avea totuși un lucru pe care I-l putea oferi Domnului: avea timp.

S-a oferit să participe la lucrarea în penitenciare a Bisericii Adventiste locale și să corespondeze cu persoanele private de libertate.

„Cu timpul, am ajuns să îndrăgesc foarte mult această lucrare”, ne povestește ea. „Am simțit că produc o schimbare și am continuat să lucrez.”
Șase ani mai târziu, a devenit coordonatoarea acestui program derulat de biserica ei, care are treizeci şi cinci de membri. Se ocupă de zeci de deținuți prin studii săptămânale prin corespondență și păstrează legătura cu circa trei sute de persoane.

Nu cunoaște cu precizie numărul persoanelor botezate în urma acestei activități, însă mai mulți deținuți au declarat că viața lor s-a schimbat semnificativ. O deținută i-a povestit într-o scrisoare că o rudă a exclamat surprinsă: „Ce ai făcut? Mi se pare că ești altfel. Răspândești în jur o lumină!”
„Am profitat atunci de ocazie și i-am dat mărturie”, i-a scris ea mai departe. „Vă mulțumesc că v-ați luat din timp ca să mă învățați!”
Tracey, acum în vârstă de patruzeci şi şase de ani, a crescut într-o biserică protestantă, s-a căsătorit și a căutat mai mulți ani biserica în care să-și crească copiii. Într-o zi, când se afla împreună cu băiatul ei, Kyle, într-o librărie, un vânzător a intrat în vorbă cu ea.
„A menționat Biserica Adventistă și m-a invitat să o vizitez”, ne povestește Tracey.
A participat împreună cu familia ei la câteva concerte și a început să vină la serviciile divine de sâmbătă. A devenit membră și după câteva luni s-a oferit să se implice în lucrarea din penitenciare. Activitatea aceasta îi aduce bucurie și a ajutat-o să-și controleze tulburarea de atenție. Ne-a împărtășit cu bucurie și faptul că a învățat astfel să nu mai amâne și să-și planifice atent săptămâna pentru a avea grijă de familia ei și pentru a răspunde adecvat nevoilor deținuților. Tracey nu are nici acum mulți bani, dar este dispusă să ofere din timpul ei.
„Consider că asta așteaptă Dumnezeu de la mine”, a conchis ea.

Andrew McChesney