În privirile credinței

Is. 6,2.5; 29,11.12; Ezechiel 1,5-14.26-28; 10,20-22; Ioan 7,39;
Fapte 2,32-36; Efes.1,20-23; Evrei 10,12; Apoc. 3,21; 4,1-11; 5,1-14.

Exilatului, pe Patmos, Dumnezeu deschis-a Cerul,
Ca privirile credinței să atingă Giuvaerul,
Mielul care ține-n mână Cartea-sceptru a Iubirii,
Singurul a toate vrednic să ia Tronul mântuirii!

Azi, privirile credinței simt Uleiul vindecării,
Ca o pârgă-a cinzecimii din alaiul închinării;
Cel văzut atunci, pe Patmos, spre biserici mărturie
Despre cum va fi Acasă-n osana de veșnicie!

Viziunea de pe Patmos, din Scripturi adeverește
Cum în Sanctuarul păcii, Domnul slavei mijlocește;
Și chiar dacă zi și noapte, răul, scai de noi se ține,
În privirile credinței strălucește Cel ce vine.

Mielul stând pe tron, ne cheamă la-nchinare prin credință
Și ca Preot al sfințirii ne îmbracă-n biruință;
Ce-a văzut Ioan pe Patmos e un strop de apă sfântă
Din izvorul ce ne-aduce invitația la Nuntă.

Doar privirile credinței cu bătrânii se închină,
Prin același „Vrednic este Mielul așteptat să vină,
Să deschidă Cartea-sceptru-a Trinității de iubire,
Unind Cerul cu Pământu-n osana de nemurire!”

Cornel Mafteiu
București, 22.01.2019