Fata faraonului – devoțional duminică
Copilul a crescut şi ea l-a adus fetei lui Faraon şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos),
Copilul a crescut şi ea l-a adus fetei lui Faraon şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos),
Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple. (Exodul 2:4) Ați observat
Şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului. (Evrei 11:23) Sclavă, fără resurse, lipsită de libertate, în pericol de moarte,
Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. (Evrei 11:1)
Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de
Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu
Şi faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în
Mai-marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu se făcea că port
Mai-marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat. (Geneza 40:23) A uita este firesc. Într-un secol al
Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să-şi bată joc