LOCUL SECRET AL RUGĂCIUNII

Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic…
Psalmii 91:1

Ascultă ediția audio aici.

Calea spre tronul lui Dumnezeu este întotdeauna deschisă. Nu poți sta tot timpul pe genunchi în rugăciune, dar cererile tale tăcute se pot constant ridica la Dumnezeu pentru putere și îndrumare. Când ești ispitit, așa cum vei fi, poți alerga la locul secret al Celui Preaînalt. Brațele Sale veșnice te vor susține. 

Noi venim la Dumnezeu la invitația Lui specială și El așteaptă să ne spună bun-venit în sala Sa de audiență. (…) Putem fi primiți în cea mai mare intimitate și comuniune cu Dumnezeu. 

Roagă-te cu inimă umilă! Caută-L des pe Dumnezeu în rugăciune! Doar în locul secret ochiul Îl vede pe Isus și urechea este deschisă spre El. Ieși din locul secret al rugăciunii și rămâi la umbra Celui Atotputernic! Ispitele vin, dar tu trage-te mai aproape și tot mai aproape de partea lui Isus și pune-ți mâna în mâna Lui! Apoi vei câștiga o experiență bogată, găsind pace în dragostea Lui și bucurându-te de mila Sa. Oboselile, nedumeririle și grijile vor dispărea și te vei bucura în Isus Hristos. Sufletul este gata să asculte vocea Tatălui și vei comunica îndeaproape cu Dumnezeu. Toată critica este îndepărtată și judecata din partea altora este eliminată din suflet. (…)

La Isus Hristos se simte mireasma caracterului. Se dezvoltă noblețea de caracter, rafinamentul și puritatea, deoarece, în timp ce privești, ajungi să reflectezi imaginea lui Hristos. Fii ai lui Dumnezeu, fiice ale lui Dumnezeu, trebuie să fim ca El și, în această strânsă relație cu Dumnezeu, primim putere și împuternicire cerească să putem împlini lucrarea lui Dumnezeu. (…)

Oh, de ce bucurie avem parte în slujba lui Dumnezeu! Ce pace, ce mulțumire și odihnă! Membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc! „Ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El” (1 Ioan 3:2). Cu o asemenea speranță, cu o asemenea relație, cu toate marile și prețioasele posibilități, să nu cuprindă credința noastră mai mult decât cuprinde acum? Să nu fim noi inspirați cu speranță și curaj, astfel încât să nu cedăm și nici să nu ne descurajăm în nicio dificultate?