El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc; umblă, și nu ostenesc.
Isaia 40:29-31
Ascultă ediția audio aici.
Cât de fragilă și vulnerabilă este ființa noastră! Cât de afectată de oboseală, de poverile minții și de simțămintele care fură energia vitală! Am fost creați pentru armonie, pentru a folosi în mod echilibrat puterile minunatului nostru trup; pentru a folosi în mod egal puterile intelectuale și fizice. Însă păcatul ne duce la dezechilibru și împiedică armonia. Balanța înclină mai mult într-o parte și chiar dacă pe moment nu se cunoaște, călcarea legii armoniei se va resimți și atunci suntem ajutați să vedem greșeala. Totuși, există un izvor de putere mereu aproape.
Lucrând la sanatoriu ca terapeut, este un mare avantaj de a cunoaște de unde pot să-mi iau puterea. Îmi vine în minte o zi în care trupul mi se părea că va ceda, îmi dădea un semnal de alarmă că iar am încercat să lucrez prin puterea mea. Mă mișcam cu greu prin terapie, cât pe ce să renunț la a face ultimul tratament al zilei, pentru că nu mai aveam niciun strop de putere. Însă Duhul lui Dumnezeu m-a făcut să îngenunchez: „Tată, Îți mulțumesc că ai îngăduit să simt această oboseală pentru a vedea nimicnicia mea, pentru a vedea că am lucrat prin puterea mea, nu a Ta. Ca să vin la Tine și să recunosc că toate vin de la Tine. Tu susții viața, și atunci când Tu vei lucra prin mine și mă voi lăsa pe deplin condusă de Tine, făgăduința puterii depline va fi împlinită și Tu vei putea fi onorat. Amin!”
Ultima oră din acea zi trecuse ca un minut. A fost una dintre ocaziile când Dumnezeu a adus la cunoștință dragostea lui Hristos pentru pacienta de la ultimul tratament.
Cât de mult lucrează Dumnezeu prin tine? Atunci când vei rămâne legat de viță, seva o să ajungă mereu spre rămurică ta, înnoindu-ți puterea clipă de clipă.
