Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință!
Psalmii 51:12
Ascultă ediția audio aici.
David, cel cu spirit umil, gata să asculte și să învețe, cu un simț dezvoltat al dreptății, plin de grijă pentru cei din jur, generos și demn, ajunge la un moment dat să exclame: „Îmi tremură inima în mine și mă cuprinde spaima morții, mă apucă frica și groaza și mă iau fiorii” (Psalmii 55:4,5). „Mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate,… mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii” (Psalmii 32:3,4).
Ce se întâmplase? Cum s-a ajuns în această situație? Cărui fapt se datorează această schimbare? Satana îi zugrăvise în culori strălucitoare ideea că satisfacerea dorințelor sale ca împărat nu-i putea fi refuzată, argumentând cu modelul popoarelor din jur.
O reclamă ispititoare, o poftă nebiruită, probabil după o masă copioasă și un somn prelungit, au condus la comiterea unui adulter, urmat de o crimă oribilă împotriva celui mai credincios și mai onest slujitor. Inima sa, trăirile afective, principiile morale ce alcătuiesc omul interior cu înclinații, dorințe și motivații suferiseră un puternic atac, iar parametrii lui spirituali indicau o totală schimbare în rău. Urmările păcatului? Rușinea, neîncrederea familiei, a poporului, batjocora, discreditarea lui Dumnezeu de către vrăjmași și pierderea unui copil nevinovat.
David a acceptat calea vindecării. Fără vreo tentativă de minimalizare a vinii sau vreo scuză pentru a-și motiva purtarea păcătoasă, cu sufletul răvășit și chinuit de remușcare, el Îl imploră pe Dumnezeul vindecător să-i salveze viața.
La fel ca în vremurile străvechi, astăzi, mulți oameni cu inima frântă și duhul zdrobit de păcat așteaptă să fie îndrumați către Cel care poate salva cu succes viața indiferent de prognosticul sau stadiul de păcătoșenie în care se află.
Să nu uităm că Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit și are mai multă dorință de a ne salva decât are vrăjmașul de a ne nimici.
