Încolo, toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți.
1 Petru 3:8
Ascultă ediția audio aici.
Eram în plină pandemie de COVID-19 în primele zile de ianuarie 2021. Molima care a speriat și a făcut să stea pe loc întreaga planetă secera vieți, strângând cercul, venind tot mai aproape de colegi, prieteni, de familie și de oameni dragi.
O colegă și prietenă din facultatea în care lucrez mă anunța că nu se simte bine, că parcă a răcit, că o cuprind niște frisoane, o tuse persistentă… Ne întrebam oare ce o fi? Refuzam oarecum să credem că s-ar putea întâmpla să fie infectată cu temutul virus… Și totuși, s-a întâmplat! Deoarece simptomele persistau și se agravau, i-am alertat pe toți cunoscuții care puteau da o mână de ajutor, ea locuind singură într-un apartament. Îmi venea să strig în gura mare… prin telefoane, pe grupuri de socializare… L-am rugat pe Dumnezeu să găsească o soluție…
La internare, s-a constatat că șansele ei de a supraviețui erau de 50%. Au urmat zile întregi și lungi de rugăciuni, de încurajări trimise colegei prin toate mijloacele de comunicare la care aveam acces, grupuri de socializare, comunicare prin intermediul aplicației WhatsApp etc.
Când a ieșit din spital, mi-a mărturisit prin ce coșmar trecuse. Și cu toate acestea, a simțit pentru întâiași dată ce înseamnă puterea credinței și a împreunei-simțiri. A rămas uimită și a experimentat ce înseamnă să știi că atâția oameni se roagă pentru viața ta și simt împreună cu tine. Și asta i-a dat curaj să lupte cu virusul nemilos, să treacă peste orice temeri și să se încreadă în puterea vindecătoare a marelui Medic!
Dumnezeu a mai făcut o minune, ca atâtea altele! Iar eu, împreună cu toți cei implicați, ne-am simțit atât de binecuvântați că n-am tăcut când a trebuit să vorbim pentru a salva viața colegei și prietenei mele!
Când te-ai pus ultima dată la dispoziția lui Dumnezeu și ai luat o atitudine fermă pentru salvarea vieții cuiva?
