Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Galateni 6:7
Ascultă ediția audio aici.
De multe ori, Dumnezeu are pregătite pentru noi lecții care nici prin minte nu ne trece că ar trebui parcurse și înțelese.
Cu câțiva ani în urmă, la una dintre ședințele cu părinții, vine fratele pastor pentru a face invitația la o săptămână de prelegeri despre sănătate, care urma să fie desfășurată în cadrul bisericii locale, precum și la seminarele de sâmbătă dimineața. După terminarea ședinței, una dintre mămici se apropie foarte încântată de mine și mă întreabă dacă în biserică există cor. Răspund cu zâmbetul pe buze că da, iar întrebările continuă: „Dar putem să venim și noi sâmbătă dimineața înainte de seminare? Se mai țin lecțiunile?” Nu mică mi-a fost uimirea să aud aceste întrebări și să văd entuziasmul de pe fața ei când i-am răspuns afirmativ. Ca să mă lămurească, mi-a mărturisit că în copilărie mergea la țară, la bunica, și în fiecare sâmbătă mergea la biserica din sat să audă fanfara și corul și să participe la lecțiunile pentru copii, iar acum și-ar dori ca și băiețelul ei să participe, pentru că ea are doar amintiri frumoase din acea perioadă.
„Dumnezeu nu are alte mâini în afară de ale noastre” – Dorothee Solle. Atunci mi-am dat seama că ceea ce pentru noi poate părea o rutină, ceva banal sau normal, pentru ceilalți pot fi cele mai frumoase amintiri din copilărie.
Dumnezeu să ne ajute să lucrăm cu mâini harnice în tot ceea ce facem și să nu uităm că impresia pe care o lăsăm astăzi asupra părinților sau copiilor îi poate aduce înapoi, peste ani de zile, cu zâmbetul și cu bucuria reîntoarcerii „acasă”. Suflete pot fi salvate prin cântare, lecțiune, activități diverse dedicate copiilor, prin școlile și grădinițele noastre sau prin zâmbete sincere oferite străinului care ne calcă pragul.
