ÎNTÂIUL NĂSCUT AL CERULUI

Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care îl moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.
1 Petru 1:18,19

Ascultă ediția audio aici.

La aproximativ patruzeci de zile după nașterea lui Hristos, Iosif și Maria L-au dus la Ierusalim, să-L prezinte înaintea Domnului și să aducă jertfă. Acest lucru era în conformitate cu legea iudaică și, ca Înlocuitor al omului, Hristos trebuia să Se conformeze în totul legii. El fusese deja supus ritualului circumciziei, ca o asigurare că Se va supune legii.

Ca jertfă din partea mamei, legea cerea un miel de un an ca ardere-de-tot și un porumbel tânăr sau o turturea ca jertfă pentru păcat. Dar legea prevedea că, dacă erau prea săraci ca să aducă un miel, părinții puteau aduce o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea-de-tot, iar celălalt ca jertfă pentru păcat.

Darurile aduse Domnului trebuiau să fie fără niciun defect. Aceste daruri Îl reprezentau pe Hristos, de unde rezultă clar că Isus Însuși nu avea niciun defect fizic. El era „Mielul fără cusur și fără prihană” (1 Petru 1:19). Structura Sa fizică nu era desfigurată de niciun defect; corpul Lui era puternic și sănătos. Şi, în tot timpul vieții Sale, a trăit în conformitate cu legile naturale. Atât fizic, cât și spiritual, El a fost un exemplu de ceea ce vrea Dumnezeu să fie oamenii prin ascultare de legile Sale.

Consacrarea întâiului născut provenea din cele mai îndepărtate timpuri. Dumnezeu făcuse promisiunea de a-L da pe Întâiul Născut al cerului pentru a-i salva pe păcătoși. Acest dar trebuia recunoscut în fiecare familie prin consacrarea întâiului născut. El trebuia devotat preoției, ca reprezentant al lui Hristos printre oameni.

În cursul eliberării lui Israel din Egipt s-a poruncit din nou consacrarea întâiului născut. Atunci când fiii lui Israel erau robi la egipteni, Domnul i-a poruncit lui Moise să meargă la faraon și să-i spună: „Așa vorbește Domnul: «Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. Îți spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut»” (Exodul 4:22,23). (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 50, 51)

Dacă Isus a fost „exemplul” meu perfect, cum mi-aș putea modela viața după El?