FRUNTE A UMANITĂȚII

El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea.
Coloseni 1:15

Ascultă ediția audio aici.

Aceasta este o perioadă în care fiecare dintre cei aflați într-o poziție de răspundere și fiecare membru al bisericii ar trebui să aducă toate aspectele lucrării sale în armonie strânsă cu învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu. Prin vigilență neobosită, prin rugăciune fierbinte, prin cuvinte și fapte după modelul lui Isus, trebuie să arătăm lumii cum dorește Dumnezeu să fie biserica Sa.

Din poziția Sa înaltă, Hristos, Împăratul slavei, Maiestatea cerului, a văzut starea în care se aflau oamenii. I S-a făcut milă de ființele umane în slăbiciunea și păcătoșenia lor și a venit pe pământ pentru a le arăta ce înseamnă Dumnezeu pentru această lume. Lăsând curțile împărătești și îmbrăcând natura umană peste divinitatea Sa, a venit personal în lume în folosul nostru pentru a dezvolta un caracter perfect. El nu a ales să locuiască împreună cu cei bogați. S-a născut în sărăcie, din părinți fără stare materială, și a locuit în disprețuitul Nazaret. Imediat ce a fost destul de mare să mânuiască unelte, El a contribuit la efortul familiei Sale de a-și câștiga existența.

Hristos S-a umilit pentru a ocupa locul de Frunte a umanității,să Se confrunte cu ispitele și să suporte încercările pe care omenirea le are de întâmpinat și de depășit. El trebuia să ia cunoștință de tot ce e obligat omul să îndure din partea vrăjmașului căzut, pentru a ști cum să vină în ajutorul celor care sunt ispitiți.

Hristos a fost făcut Judecătorul nostru. Nu Tatăl este judecător. Nici îngerii nu sunt. Cel care a luat natura umană și a trăit o viață perfectă în această lume trebuie să fie Cel care ne judecă. Numai El poate fi Judecătorul nostru. Vă aduceți aminte acest lucru, fraților? Și voi, pastorilor, țineți minte acest lucru? Taților și mamelor, rețineți acest lucru? Hristos Și-a asumat natura umană pentru a putea fi Judecătorul nostru. Niciunul dintre noi nu a fost chemat să fie judecătorul altora. Nu trebuie să facem altceva decât să ne disciplinăm pe noi înșine. În Numele lui Isus, vă somez să abandonați poziția pe care El nu v-a dat-o niciodată de a sta pe scaunul de judecător! Zi după zi mi-a răsunat în urechi acest mesaj: „Dați-vă jos de pe scaunul de judecător! Dați-vă jos în umilință!”

N-a existat niciodată o perioadă în care să fie mai important decât acum să renunțăm la noi înșine și să ne luăm crucea în fiecare zi. De cât de multă negare de sine suntem capabili? (Testimony Treasures, vol. 3, pp. 382, 383)

Care este crucea mea? Ce o să-mi asum azi în timp ce Îl urmez pe Hristos?