Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
Ioan 6:38
Cea mai mare nevoie a lumii este aceea de efort consacrat pentru salvarea sufletelor. Hristos dorește ca, prin plinătatea puterii Sale, să-Și întărească poporul și, prin el, întreaga lume să fie înconjurată cu o atmosferă de har. Când poporul Său se va supune cu toată inima lui Dumnezeu, umblând înaintea Lui cu umilință și credință, El Își va împlini planul veșnic prin poporul Său, făcându-l în stare să lucreze în armonie pentru a duce lumii adevărul, așa cum este el în Isus Hristos. El îi va folosi pe toți, bărbați, femei și copii, pentru a face lumina să strălucească înaintea lumii și să formeze un popor care să fie devotat poruncilor Sale.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru că oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Salvarea sufletelor a fost marele obiectiv pentru care Hristos Și-a sacrificat haina și coroana regală, gloria cerului, omagiul îngerilor și, lăsându-Și deoparte divinitatea, a venit pe pământ să lucreze și să sufere în natura Sa umană. Cel care este transformat în asemănare cu Hristos, cel care nutrește spiritul Marelui Misionar, este umplut cu dorința de a duce vestea bună a mântuirii în țările îndepărtate, la cei care nu Îl cunosc pe Mântuitorul. Acela consacră timp, energie, mijloace și influență pentru lucrarea câștigării de suflete. El folosește fiecare fărâmă din capacitățile sale în efortul de a aduce inimi la Hristos. Sacrificiul făcut pe crucea de pe Golgota este ceea ce îl inspiră să depună eforturi neobosite și să dea dovadă de un zel neabătut. Cuvântul său de ordine este: „Nu voi ceda și nu mă voi descuraja.” Prin viața sa consecventă, îi va atrage pe cei din jurul său la Mântuitorul.
Cei care își consacră viața misiunii creștine știu ce înseamnă adevărata fericire. Căutările și rugăciunile lor depășesc cu mult propria persoană. Ei înșiși cresc în timp ce încearcă să ajungă la cei din jurul lor. Se familiarizează cu planuri mai cuprinzătoare, cu acțiuni mai provocatoare și cum ar putea altfel decât să crească în timp ce se așază sub torentul de lumină și binecuvântare? Se identifică din ce în ce mai mult cu Hristos în toate planurile Lui. Nu găsesc nicio ocazie de stagnare spirituală. Ambiția egoistă și căutarea interesului personal sunt descurajate de contactul continuu cu interesele copleșitoare care caracterizează aspirațiile înalte și sfinte. (Review and Herald, 21 noiembrie 1907)
Cum îmi voi folosi darurile pentru a contribui la salvarea altora?
