Mai înțelept - Studii Biblice

„Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău.” (Proverbele 13:20)

Ascultă ediția audio aici.

Căutarea înțelepciunii a fost o preocupare constantă a fiecărei generații. De mii de ani, oamenii privesc spre cer, spre pământ sau unii spre alții încercând să înțeleagă tainele universului, cum funcționează lumea, dar mai ales modul în care este alcătuită ființa umană. Deslușind în parte puțin din fiecare aspect amintit mai sus, ei au înțeles că înțelepciunea este totuși altceva decât informație. Au conștientizat că a fi înțelept nu înseamnă doar a ști, a avea sau a face. Au înțeles că înțelepciunea are legătură mai degrabă cu ceea ce ești, cu gândirea, cu felul de a fi. Dar cum se ajunge la ea? Cum poți dobândi înțelepciunea? Cui îi este ea disponibilă?

După cercetări atente, cei ce se ocupă cu observarea dezvoltării indivizilor au ajuns la o concluzie care astăzi poate fi verificată științific: cel mai complet mod în care oamenii învață este imitarea. Noi ne transformăm privind. Observând, suntem schimbați. Aici este frumusețea textului din dimineața aceasta. Dumnezeu ne arată modalitatea prin care putem ajunge înțelepți. Dar este nevoie de o alegere, iar această alegere trebuie să devină o prioritate pentru fiecare dintre noi. Suntem chemați să facem o selecție riguroasă a celor care alcătuiesc anturajul nostru. Nu poți deveni înțelept dacă îți place compania bârfitorilor. Nu poți dobândi înțelepciunea dacă cei care te înconjoară sunt plini de ură, minciună sau invidie. Nu vei fi înțelept dacă te înconjori de oameni imorali. Dar există și o altă variantă. Te-ai întrebat vreodată cum a fost posibil ca o mână de oameni, majoritatea neinstruiți, ucenicii lui Isus, să schimbe lumea? Care a fost secretul lor? Priviseră la Isus, iar mai târziu, când Acesta nu mai era cu ei, au încercat să imite ceea ce văzuseră la El. Au fost schimbați pentru că într-o zi au ales să se însoțească cu Cel Înțelept.

Doamne, ajută-ne să nu uităm că „tovărășiile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15:33)!