Iubirea și comunicarea - Studii Biblice

„Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.” (1 Corinteni 13:1)

Ascultă ediția audio aici.

Scopul limbajului este comunicarea. Este un dar. Însă limbajul și comunicarea ne sunt date nu doar pentru a transmite că afară este frig sau că ne este foame. Dumnezeu a creat limbajul pentru a se putea comunica mai bogat iubirea. De fiecare dată când deschidem gura pentru a vorbi, avem ocazia să perpetuăm esența legilor universului – iubirea. Un cuvânt cu iubire are forță creatoare. „Mi-a spus că mă iubește…” Ai văzut ce exprimă chipul unei tinere care spune cuvintele acestea? Pentru ea totul a înflorit, a prins viață.

„Pe mine nu mă iubește nimeni…” Poate că ai auzit și astfel de cuvinte. Cuvintele noastre pot să împingă oamenii către singurătate.

Limbajul cu iubire devine asertiv, comunicativ, rezolvă, creează, clădește, evită conflicte inutile și poate să le dea un sens celor din jur. Limbajul fără iubire devine o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor, adică devine gălăgios. Când vorbești și produci gălăgie, gândește-te că poate limbajul este fără iubire…

În vorbele noastre este putere de viață și de moarte în același timp. Înțeleptul spune: „Moartea și viața sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21). Poate că poți să vorbești și în limbile îngerilor, dar este tot degeaba, dacă nu ai esențialul.

Doamne, mă rog astăzi ca limbajul meu să fie fără vină!