Cadouri de sus - Studii Biblice

„Sunt felurite daruri, dar este același Duh.” (1 Corinteni 12:4)

Ascultă ediția audio aici.

De foarte devreme, copiii și tinerii învață că trebuie să iasă în evidență, să se remarce în vreun fel anume. Ajung să prețuiască tot ce înseamnă concurență, să învețe de dragul de a-i mulțumi pe ceilalți. Alții ajung să atragă atenția prin răul pe care îl pot produce. Creștinul este în poziția unică de a-I cere ajutor Domnului pentru ca darurile din copii să fie dezvoltate pentru slava Cerului.

Ocazia în care copiii vin în biserică pentru a cânta sau a recita e una deosebită. Lucifer însă a făcut și din aceasta o goană după aprecieri și evidențieri de talente. Familiile ajung să concureze. Adesea nu își dau seama că Domnul nu apreciază lupta pentru întâietate, ci o dedicare din toată inima. În inima Creatorului nu există podium pe care omul să se străduiască să îl urce.

Într-o biserică era un tânăr căruia i s-a spus de mai multe ori că ar fi bine să cânte mai încet, deoarece nu avea voce. A ascultat, însă nu a renunțat. Cineva i-a povestit că vocea se poate educa și că poate ajunge să cânte frumos. Așa că a început să asculte melodii religioase și să încerce să cânte. La început a fost greu, însă cu timpul vocea a devenit melodioasă. Împlinirea a fost mare atât pentru copil, cât și pentru îndrumător.

Rolul bisericii nu e de a selecta fiecare talent, de a-i marginaliza pe cei ce nu se încadrează într-un tipar, ci de a îngloba talentul fiecărui copil în slujire și închinare. De aceea, instructorul are un rol deosebit. Nu e suficientă relația pedagogică, ci e nevoie de o implicare emoțională. O biserică puternică e cea în care educatorul/instructorul este dedicat lucrării cu tinerii. Acesta nu o va face în silă, ci din pasiune.

Talentele sunt cadourile pe care Domnul le-a pregătit fiecărui copil în parte. Învață-i pe copii să prețuiască aceste daruri și să Îi fie recunoscători Domnului pentru tot!

Tată din cer, deschide-ne ochii să vedem darurile pe care le-ai pus în copii și tineri!