Un copil special - Studii Biblice

„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui.” (Isaia 9:6)

Ascultă ediția audio aici.

Secolele veneau și treceau cu o succesiune de nestăvilit. Rasa umană împărțită în diferite națiuni își continua existența dureroasă, permanent amenințată de războaie, exploatare, boli și suferință. Setea de putere dădea naștere marilor imperii, care se pretindeau aducătoare de civilizație, dar care în realitate exploatau în favoarea unei aristocrații frivole și oportuniste. Poeții îi slăveau pe eroii neamului lor, care de fapt vărsau mult sânge și apoi și sângele lor era vărsat de sabia unui alt erou. În ciuda tuturor aparențelor, omenirea se tăvălea într-o mlaștină morală teribilă, situație dusă la desăvârșire de Imperiul Roman.

Pe de altă parte, poporul evreu rătăcea dureros de departe de planul lui Dumnezeu. Scriptura îi descrie pe israeliți ca pe unii care zac în întuneric. Zeii Romei și egoismul și prejudecățile evreilor Îl alungaseră pe Dumnezeu din inima oamenilor, transformând planeta într-o văgăună întunecată plină de iluzii fermecătoare și de strigăte disperate, într-un nonsens perpetuu. Ce trist!

În negura densă a lumii condamnate, un Copil se naște la marginea unui mic sat din Iudeea, în condiții de neimaginat pentru generația noastră. A venit dintr-o altă lume ca să locuiască în cel mai infect cotlon din universul lui Dumnezeu. A venit într-un corp uman, însușindu-și toată degenerarea acestuia de patru mii de ani, toate „consecințele acțiunii legii eredității. Care erau consecințele acestea se poate vedea în istoria strămoșilor Săi pământești” (VI, p. 33). Este cea de-a doua persoană a Dumnezeirii, care Și-a părăsit existența cerească, dispărând instantaneu de pe tronul universului, transformându-Se într-un embrion. Venind în lumea noastră întunecată, Hristos a ales „să ducă lupta vieții așa cum trebuie să o ducă orice vlăstar omenesc, cu riscul de a da greș și a pierde veșnicia. […] Aici este iubirea! Minunează- te, cerule, și rămâi încremenit, pământule!” (Ibidem, p. 34).

Doamne, Îți mulțumesc pentru darul Fiului Tău!