Cât mai devreme! - Studii Biblice

„Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog! Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineața, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.” (Psalmii 5:2,3)

Ascultă ediția audio aici.

Care sunt primele lucruri pe care le faci dimineața când te trezești? Te uiți la știri? Te apuci imediat de treabă? Iei în mână o carte de citit, poate chiar Biblia?

Sunt două lucruri foarte importante amintite în acest pasaj în care psalmistul ne dezvăluie filozofia sa de viață și obiceiurile sale în primele momente ale zilei. În primul rând, David recunoaște că există un Împărat mai mare decât el. Nu era o practică obișnuită pentru ceilalți conducători de popoare din jurul său. Cei mai mulți dintre ei se considerau zei (faraonii) sau de sorginte divină. David recunoaște că depinde de Împăratul ceresc.

În al doilea rând, descoperim că David Îi oferă primele momente ale zilei lui Dumnezeu. Atunci când mintea este odihnită și limpede, primul lucru pe care îl face este acela de a se pune la dispoziția Creatorului, așa cum o coală albă este gata să primească însemnările pline de inspirație ale unui scriitor. Interesant! Se roagă și așteaptă. Ce așteaptă? Firește, răspunsul lui Dumnezeu! Ce lecție prețioasă într-o lume în care răbdarea devine un lux! Din păcate, nu mai știm ce înseamnă lucrul acesta.

Martin Luther, în cartea Un mod simplu de a ne ruga (1535), ne oferă un sfat practic cu privire la rugăciune. El recomandă ca rugăciunea „să fie prima îndeletnicire a dimineții și ultima a serii. Păzește-te cu atenție de acele false și amăgitoare idei care îți spun: «Mai așteaptă un pic! Mă voi ruga într-o oră, prima dată să fac asta sau cealaltă.» Astfel de gânduri te îndepărtează de la rugăciune spre alte treburi care îți captează atât de mult atenția, încât nu se mai alege nimic din rugăciunea pentru acea zi.”

Doamne, ajută-ne ca împreună – copii, părinți și bunici – să-Ți oferim cel mai bun moment al zilei!