Iazul de foc și pucioasă

Şi Diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde sunt fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. (Apocalipsa 20:10)

Această descriere colorată a sfârșitului Diavolului, a îngerilor săi și a celor reprobabili, în general, ni se pare uneori hiperbolică, la fel ca multe dintre descrierile din textele apocaliptice. Învățătura lor, coroborată cu tot ce ține de escatologia biblică, este foarte încurajatoare pentru cei drepți și implacabilă pentru cei nepocăiți. Heruvimul Lucifer, devenit Satana odată ce s-a ridicat împotriva autorității lui Dumnezeu, tot răul din cer și de pe pământ angrenat în răzvrătirea sa, păcatul degradant, moartea, mormântul, suferința, violența, minciuna, totul va avea sfârșit, totul se va stinge într-o moarte veșnică. Marele conflict se va termina cu victoria binelui. Universul va fi definitiv curățat, consecințele răului cosmic vor fi îndepărtate. Vom avea parte de pace și fericire veșnică.

Apostolul Pavel plasează această învățătură fundamentală în contextul realității învierii, stabilind astfel procesul prin care se încheie istoria mântuirii: „Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor, […] dar fiecare la rândul cetei lui; Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale […] pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi” (1 Corinteni 15:21,23-25,28). Este interesant de observat aici cum Pavel folosește aceiași termeni ca în Efeseni 6:12 cu privire la puterile pe care le va elimina Hristos când va veni sfârșitul: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Așadar, existența și puterea lui Satana sunt limitate în timp și în spațiu.

Iazul de foc și pucioasă reprezintă dispariția definitivă a păcatului. Iată care va fi soarta finală a prințului acestei lumi. Niciodată nu se va mai ridica pentru a tulbura sau pentru a distruge viața altora. În acea zi, existența unui Dumnezeu care Se află în ceruri va fi mai evidentă ca oricând…

Să păstrăm astăzi în minte gândul că răul nu va dăinui veșnic. Curând vom trăi într-o lume mai bună.

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.