Diavolul deghizat

12 03 z 2020 Devoțional

Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. (2 Corinteni 11:14)

Ascultă ediția audio aici.

De-a lungul multor ani, una dintre cele mai caracteristice trăsături ale societății contemporane a fost dorința de a rupe orice legătură cu supranaturalul.

Într-un anume sens, s-a încercat ascunderea acestui element chiar până acolo încât să se nege faptul că este o componentă fundamentală a conștiinței umane. Și dacă prezența supranaturalului este lucru sigur în ce privește existența și activitatea lui Dumnezeu în lume, ea este și mai evidentă când este vorba de diavol. Chiar și printre credincioși, sunt puțin numeroși cei care îl consideră pe diavol un personaj real și activ. Pare mai degrabă că civilizația noastră l-a uitat. În cel mai bun caz, cei mai mulți îl consideră un personaj de comedie, o sperietoare cu coarne, coadă și trident; este o referință legendară care evocă răul ocult, bună pentru a speria copiii. Această caricatură reprezintă unul dintre cele mai mari triumfuri diabolice: să ne facă să credem că nu există, ceea ce nu îl împiedică să acționeze ci, din contră, îi facilitează activitatea.

Învățătura lui Isus este că nimeni nu poate fi neutru în această lume: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte” (Matei 12:30). Bineînțeles, Satana dispune de numeroase mijloace de deghizare pentru a-și îndeplini obiectivul principal: să îi îndepărteze pe oameni de mântuirea prin Hristos și să le irosească astfel viața, privându-i de soluția prin care Isus a devenit biruitor pentru ei asupra păcatului la crucea de pe Calvar. El acționează astfel: „Când nu se depune niciun efort deosebit pentru a rezista puterii sale și când nepăsarea predomină în biserică și în lume, Satana nu este îngrijorat; căci nu este în primejdie să-i piardă pe aceia pe care-i duce robi după voia lui. Dar atunci când atenția este atrasă către lucrurile veșnice, iar sufletele întreabă: „Ce să fac ca să fiu mântuit?”, el este la lucru, căutând să opună puterea lui puterii lui Hristos și să contracareze influența Duhului Sfânt” (Tragedia veacurilor, p. 445).

Baudelaire spunea că este mai dificil să Îl iubești pe Dumnezeu decât să crezi în El, dar că este mai dificil să crezi în diavol decât să îl iubești. Nu este bine ca existența să îi fie negată și ispitirile ignorate. Da, Satana se poate deghiza astăzi în ceva foarte atrăgător pentru a ne îndepărta de Tatăl ceresc, până acolo încât într-o zi să ajungem să respingem istoria mântuirii și să uităm că există un Dumnezeu în ceruri…

Să ne amintim astăzi următorul mare adevăr: „Cel nelegiuit nu poate trece de paza pe care Dumnezeu a pus-o în jurul poporului Său” (Tragedia veacurilor, p. 444). Să trăim având această certitudine în inimă!

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.