[joi] Ce câștigă creștinul?

Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33)

Mulți vorbesc despre viața creștină ca fiind lipsită de orice plăcere și bucurie pământească. Eu consider că nu ne lipsește niciun lucru care să aibă valoare. Trec creștinii prin probleme, sărăcie și necazuri? Da, în această viață aceste lucruri sunt de așteptat. Dar oare păcătoșii, despre care noi spunem că se bucură de plăcerile acestei vieți, nu sunt și ei afectați de necazurile vieții? Nu vedem noi adesea la ei fețe palide, tuse violentă ce indică o boală letală? Nu sunt ei afectați de friguri și de boli contagioase? Cât de adesea le auzim plângerile când se confruntă cu mari pierderi de bucurii pământești; și, să nu uităm, acestea reprezintă pentru ei singura lor comoară. Ei pierd totul. Aceste necazuri ale păcătoșilor sunt trecute cu vederea.

Creștinii sunt prea inteligenți ca să considere că ei sunt singurii care au probleme; sunt unii oameni care consideră că ar fi o umilire din partea lor dacă ar îmbrățișa adevărul nepopular și ar deveni urmași ai lui Hristos. Calea li se pare grea. Ei cred că trebuie să facă multe sacrificii, când adevărul este că nu au de făcut vreun sacrificiu. Dacă sunt adoptați în familia lui Dumnezeu, ce sacrificii ar trebui să facă? Urmându-L pe Domnul Hristos, e posibil să fie necesar să rupă prietenia cu rudele lor lumești, dar să privească la acest schimb – numele lor scrise în cartea vieții Mielului, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Domnul Isus Hristos ai unei moșteniri nepieritoare. Dacă legătura care îi unește cu rudele lor lumești este slăbită pentru Domnul Hristos, se formează una mai puternică, o legătură care leagă omul finit de Dumnezeul infinit. Să numim atunci acest lucru sacrificiu din partea noastră din cauză că renunțăm la ce este rău pentru adevăr, la întuneric pentru lumină, la slăbiciune pentru tărie, la păcat pentru neprihănire și la un nume și o moștenire trecătoare pentru onoruri veșnice și o comoară nepieritoare?

Dacă există cineva care se bucură de fericire chiar în această viață, atunci acela este urmașul credincios al Domnului Isus Hristos… Dacă creștinii fac prea mult caz de faptul că este aspră calea pe care merg, atunci ei ajung să facă din ea una mai grea decât este de fapt. Însă, dacă țin cont de locurile strălucitoare de pe cale, sunt recunoscători pentru orice rază de lumină și au în vedere răsplata bogată care-i așteaptă la sfârșit de alergare, în loc să fie triști, în loc să tot murmure și să se plângă, ei vor avea o față veselă. – Review and Herald, 28 aprilie 1859

Material preluat de pe devotionale.ro.