[miercuri] Îndurările fără număr ale lui Dumnezeu

Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-mi să beau», tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” (Ioan 4:10)

Darurile lui Dumnezeu sunt pretutindeni și ele ajung la noi prin meritele Domnului Isus, pe care El L-a dat lumii. Apostolul Pavel izbucnește într-o exclamație de mulțumire, spunând: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” Dar Dumnezeu ne-a dat împreună cu Hristos toate lucrurile. Mugurele care se desface, florile care înfloresc, atât de variate și frumoase, plăcute pentru simțuri, constituie lucrarea Meșterului Artist ca expresie a iubirii Sale față de noi. Domnul a avut mare grijă ca totul să fie plăcut și reconfortant pentru noi, însă a făcut un efort cu mult mai mare ca să ne dea un dar prin care noi să ne putem desăvârși un caracter creștin, după modelul celui al lui Hristos.

Prin florile de pe câmp, Dumnezeu ne atrage atenția la frumusețea caracterului Domnului Hristos… Dumnezeu iubește frumosul. El dorește ca noi să apreciem frumoasele flori de pe câmp și să învățăm de la ele lecția încrederii în El. Ele trebuie să fie învățătorii noștri… Domnul poartă de grijă florilor de pe câmp și le îmbracă cu frumusețe, dar ne transmite că noi, oamenii, suntem cu mult mai de preț în ochii Lui decât aceste flori cărora le poartă de grijă. (…)

Să presupunem că Tatăl nostru binevoitor S-a săturat de nerecunoștința noastră și timp de câteva săptămâni ar reține binecuvântările Lui fără număr de la noi. Să presupunem că El S-ar descuraja văzând comorile Sale folosite în mod egoist și neauzind niciun cuvânt de laudă și mulțumire pentru îndurările Sale nemeritate, și ar face ca soarele să nu mai strălucească, roua să nu mai cadă și pământul să nu-și mai aducă roadele. Imaginează-ți ce s-ar întâmpla. Ce spaimă ar cuprinde lumea! Ce strigăte s-ar auzi atunci după hrană și după îmbrăcăminte!

Dumnezeu ne-a dat nu numai binecuvântări care acoperă nevoile noastre vremelnice, ci S-a îngrijit și de binele nostru veșnic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” O, dacă am fi cunoscut darul lui Dumnezeu, dacă am fi știut ce înseamnă darul lui Dumnezeu pentru noi, l-am fi căutat cu seriozitate și perseverență neșovăielnică! – Signs of the Times, 19 iunie 1893

Material preluat de pe devotionale.ro.