[Joi] Temnicerul din Filipi

Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.” Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila, i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” (Faptele 16:28-30)

Eram în prima mea biserică în care am fost chemat să slujesc. Într-un Sabat, un prieten de adevăr m-a întrebat: „Domnule pastor, dacă îmi argumentați cu Biblia că nu trebuie să consumăm alcool, eu voi rămâne în această biserică și voi face legământ cu Domnul!” Nu mai rețin ce i-am spus, dar cred că au fost cuvinte inspirate de Cel care pregătise sărbătoarea primirii celui însetat de viață nouă. S-a botezat la scurt timp, apoi a devenit prezbiterul bisericii de lângă casa unde s-a mutat.

Ce argumente l-au impresionat pe temnicer de a trecut atât de repede de la o viață păgână la o viață cerească? În primul rând a fost foarte contrariat de faptul că Pavel și Sila, doi condamnați pentru niște orientări religioase stranii, cântau și Îl slăveau pe Cel pe care Îl propovăduiau ca fiind Salvator și Mântuitor. În loc să-și scrie testamentul sau să protesteze, cei doi, cu picioarele în butuci, cântau.

În al doilea rând, cutremurul care s-a pornit deodată, fără veste, i-a dat celui care se credea în libertate o imagine incredibilă: cei doi stăteau în picioare, cu legăturile dezlegate și neînfricați în fața morții, cu aceeași lumină pe față și în aceeași siguranță deplină. A înțeles că cei doi erau conduși de o putere care venea de la Persoana prezentă în cântecul lor.

În al treilea rând, pe când voia să se sinucidă, intuind scenariul evadării celor din închisoare, Pavel și Sila strigă la el să nu-și facă niciun rău, căci nu se gândeau să-l pună în situația de a da socoteală de vreo rebeliune sau de fuga celor închiși.

Grija lor față de viața temnicerului l-a făcut să dorească să fie ca ei.

Chiar așa, ai un cântec frumos despre Domnul tău în viața ta, astfel încât să-l audă și alții, în timp ce își trăiești viața? Ai pace atunci când lumea este în instabilitate economică, morală și religioasă și când toate valorile sunt clătinate de păcat? Ai pasiune pentru sufletele care se îndreaptă cu toată viteza spre prăpastia pierzaniei, strigând la ei să se oprească din a-și face rău? Dacă da, atunci vor apărea din întuneric oameni care vor părăsi răul pe care gândesc să ți-l facă și te vor întreba: „Ce trebuie să fac ca să scap de mine?” Și vor primi o nouă perspectivă și vor fi botezați în noua viață. E puțin lucru?

George Uba, pastor, Conferința Muntenia

Material preluat de pe devotionale.ro.