[Duminică] Toma – fratele meu!
Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28)
E declarația de boltă a lui Toma, a ucenicilor și a bisericii. Cei mai mulți dorim ca Isus să ne fie Mântuitor, dar oare vrem să ne fie și Domn?
Toma n-a mai pus degetul în coastă și nici în semnul cuielor, deoarece era convins că Hristos a înviat cu adevărat nu numai din mormânt, ci și în viața lui!
Hristos are semne, nu pentru El, ci pentru îndoiala noastră!
Din ziua aceea, Toma nu a mai lipsit niciodată de la biserică. Mai târziu și-a cumpărat bilet de India. Numai dus! A trecut pe la parți, pe la perși. Le-a vorbit de îndoială și de credință! A plantat multe biserici în Palestina, în Parția, iar în ultima parte a vieții, în India. A fost întemnițat, torturat și apoi străpuns cu cinci lănci, în anul 72 d.Hr., în orașul Meliapur (India), după ce s-au convertit fiul și soția guvernatorului.
În timpul patimilor și morții Mântuitorului, gânditorul erudit a devenit necredincios! Zece perechi de buze i-au spus că a înviat Hristos în trup. L-au văzut ei! Dar el a rămas de neclintit! Patru de „NU” a afirmat. Câte unul pentru fiecare punct cardinal, sau pentru fiecare direcție a crucii: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25)
Scepticul Toma gândea că doar ce crede el e corect, iar ei nu aveau destule dovezi.El considera că nu-i de glumit cu viața, cu învierea, cu mântuirea!
De 2000 de ani, biserica îl numește necredincios. Deși el s-a îndoit o singură dată! Azi, Toma are cu el un dosar uriașde dovezi: „Doamne, cine e necredinciosul, eu sau ei? Căci de 2000 de ani, ei tot se îndoiesc de Tine!”
Ne îndoim de atâtea în viață, avem negări. Suntem un Toma… Dar n-avem noi îndoieli câtă dragoste are Isus…
Pe Toma l-a chemat și Didimus, adică Geamănul. Nu știm cine este fratele lui geamăn. Doamne, oare nu cumva sunt eu?
Este fratele nostru atunci când găsim motive să lipsim de la întâlnirea cu Domnul şi pierdem roadele unei astfel de întâlniri! Este fratele nostru atunci când nu reuşim să dăm o mărturie convingătoare despre întâlnirea noastră cu Isus! Dar este fratele nostru şi atunci când suntem dispuşi să facem doar un mic pas spre Dumnezeu!
Doamne, ajută-mă și pe mine, ca pe fratele meu Toma, să fac din Tine, astăzi și în fiecare zi, „Domnul meu și Dumnezeul meu”!
Dorel Neacșu, pastor, Conferinţa Moldova
Material preluat de pe devotionale.ro.
