[Duminică] Ana

A venit și ea în același ceas și a început sa laude pe Dumnezeu și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului. (Luca 2:38)

Evanghelistul Luca oferă câteva detalii despre viața Anei, dar, deși este puțin, ne este descrisă ca fiind o persoană de o frumusețe spirituală irezistibilă. Pentru ea, prioritatea numărul unu era să-I servească lui Dumnezeu și cauzei Lui. Prin harul lui Dumnezeu, Ana a fost o femeie foarte religioasă, într-un sens bun. Exemplul Anei ne poate ajuta să luăm o decizie corectă de a-I sluji lui Dumnezeu în toate împrejurările, chiar și în momentele dificile din viața noastră.

A venit și ea în același moment cu Simeon, mânați de Duhul Sfânt, și acest lucru se datorează faptului că ei nu au ignorat îndemnul Lui. „În timp ce Simeon vorbea, fața ei se luminase de slava lui Dumnezeu și, din adâncul inimii, își exprima mulțumirea că i se îngăduise să-L vadă pe Hristos Domnul” (Hristos, Lumina lumii, p. 55.5). Sub această influență, au studiat Scriptura cu unica dorință de a asculta, iar rezultatul a fost spectaculos: uniți prin același Duh s-au întâlnit cu Isus. Ana, așa cum ne-o prezintă Evanghelia, așteptând toată viața ei acest eveniment, ne oferă șansa de a căpăta înțelepciunea de a ști cum să așteptăm.

Așteptarea pentru ceva necesită o calitate pe care o numim „rezistență activă”. Rezistența activă dezvăluie capacitatea de a fi receptiv, care este posibilă numai cu o încredere neclintită și care ne oferă puterea de a adapta viața, evenimentele și lucrurile concrete în ciuda dificultăților. Întâlnirea cu Isus a fost doar un moment în viața acestei femei. Cu toate acestea, ea a început imediat să dea mărturie despre vremurile viitoare. Bucuria de a-L vedea pe Isus s-a alăturat unei vieți întregi de prietenie cu Dumnezeu, astfel încât evenimentul a avut un sens mult mai profund decât un eveniment izolat de realitatea zilnică.

În acest detaliu găsim ingredientul care are cel mai mare impact atunci când le spunem și altora despre experiența noastră. Atunci când mărturia se îndepărtează de planul intelectual și expune experiența personală a celui care este mereu cu Domnul, mesajul are putere și o autoritate care nu este întrecută de niciun argument. Când Hristos a fost redus la o rutină religioasă, din care inima noastră este absentă, suntem forțați să vorbim despre concepte pe care chiar noi înșine nu le practicăm.

În concluzie, să-L lăudam pe Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale, să lucrăm pentru El, trăind din plin momentele pregătirii pentru revenirea Lui!

Eduard Neacșu, pastor, Conferința Moldova

Material preluat de pe devotionale.ro.