[marți] Gabaoniții

Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea slavei. (Proverbele 15:33)

Cel mai probabil, văzând titlul, ţi-ai spus: „Ştiu, ăştia-s cei cu vicleşugul, mincinoşii care l-au înşelat pe poporul lui Dumnezeu.” Da, aşa i-am „cunoscut” şi eu multă vreme, până la un moment dat, când Cineva m-a ajutat să văd dincolo de ceea ce nu puteam depăşi singur.

De fapt, Scriptura lărgeşte imaginea, consemnând: „Gabaon era o cetate mare, ca una din cetăţile împărăteşti, mai mare chiar decât Ai şi toţi bărbaţii ei erau viteji” (Iosua 10:2).

Şi atunci, te întrebi: De ce să minţi? Mai mult, de ce să te vinzi ca rob pe tine şi pe urmaşii tăi pentru generaţii la rând, când ceea ce este emblematic pentru tine, ca popor, este vitejia? De ce să nu lupţi?

Ei bine, de aici orizontul se poate lărgi. În spatele unei fapte care aşezase o umbră asupra acestor oameni, se ridică încet, dar glorios imaginea omului înţelept, a aceluia care hotărăşte să Îl ia în serios pe Creator.

Fiind o rămăşiţă a amoriţilor, gabaoniţii s-au deosebit totuşi de ceilalţi canaaniţi. Iar această deosebire nu s-a făcut la nivel genetic, sau prin educaţie, ci prin alegere, printr-o decizie hotărâtă. În vreme ce toţi împăraţii Canaanului se uniseră împotriva lui Israel, locuitorii Gabaonului, „de partea lor”, au hotărât altfel. Au hotărât că Îl vor lua în serios pe Dumnezeul lui Israel, până acolo încât nu vor cuteza să încerce să stea împotriva Lui nici chiar într-o alianţă a tuturor locuitorilor Canaanului. Iar hotărârea aceasta s-a dovedit de neclintit atunci când, ameninţaţi fiind de alianţa lui Adoni-Ţedec, gabaoniţii nu au trădat legământul cu Israel şi cu atât mai mult, sute de ani mai târziu, când, în ciuda faptului că „Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru copiii lui Israel”, au rămas credincioşi legământului.

Cea mai importantă lecţie din partea gabaoniţilor, pe care doresc să o reţii astăzi, este să nu-ţi formezi o părere cu privire la cineva pe baza unui moment. Acordă-i timp. Acordă-ţi timp pentru a-l cunoaşte şi s-ar putea să descoperi o persoană supusă greşelii, fireşte, dar interesată să-L ia în serios pe Dumnezeu. Nu este aceasta înţelepciune?

Mihai Liviu Papadopol, pastor, Conferința Muntenia

Material preluat de pe devotionale.ro.