Cum e cu desăvârșirea? – devoțional vineri

„Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” Matei 5:48

Există o diferenţă imensă între a studia în mod legitim subiectul desăvârşirii, şi a fi implicat în perfecţionism. Perfecţionistul este acela care e tot timpul ocupat cu a fi perfect. Prea puţin se mai gândeşte el la altceva, întreaga atenţie este concentrată la desăvârşirea lui, şi a celor din jur. Perfecţionistul este acela care insistă că natura noastră păcătoasă trebuie eradicată înainte de venirea Domnului, şi asupra ideii că noi nu numai că putem birui păcatul, dar noi putem deveni fără pată în noi înşine. Doresc să resping orice identificare cu perfecţionismul – dar trebuie să subliniez că doctrina desăvârşirii este o sănătoasă doctrină biblică, o bună învăţătură a Sfintelor Scripturi, pe care însuşi Isus ne-a lăsat-o în dar.

Textul nostru de astăzi spune: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Sunt unii care vor să spună că cuvântul „desăvârşit” înseamnă doar „matur”. Şi este adevărat: cuvântul din original include înţelesul de „matur”.

Dar cuvântul „matur” este un cuvînt MAI TARE decât „desăvârşit”. El sugerează ideea de desăvârşire absolută. Dar Isus a lăsat loc şi pentru creştere în vieţuirea creştină. Aceasta este făcut limpede în Marcu 4:28: „… întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.” Un fir verde poate fi un fir verde desăvârşit, şi un spic poate fi un spic desăvârşit. Dar grâu deplin în spic nu este numai desăvârşit, dar şi matur. La fel ni se spune şi despre noi că putem fi desăvârşiţi în stadiul de creştere la care ne aflăm. Un prunc poate fi desăvârşit chiar dacă bolboroseşte şi gângureşte. Un copil de un an poate fi desăvârşit chiar dacă se poticneşte şi se bâlbâie. Dar dacă cineva gângureşte, se bâlbâie şi rosteşte sunete nearticulate la 20 de ani, ceva nu este în regulă.

Eu unul aduc slavă lui Dumnezeu pentru învăţătura desăvârşirii lăsată de Isus, şi cred că se cuvine. Este foarte probabil ca mulţi dintre noi să se afle încă în diferite stadii de creştere. Dar vestea cea bună este că noi putem fi desăvârşiţi în stadiul în care ne aflăm.

Să nu ne fabricăm însă scuze din creşterea noastră în Hristos. Să nu căutăm să scuzăm păcatul sau să tragem concluzia că dacă n-am reuşit încă să ajungem la desăvârşire aceasta nu se poate atinge – şi că n-avem decât să continuăm cu modul nostru de viaţă actual. Desăvârşirea – ajungerea la maturitate în desăvârşire – este idealul divin pentru fiecare dintre noi.

Material preluat de pe devotionale.ro.