Alb, negru sau cenușiu – devoțional
„Nu iubiţi lumea nici lucrurile din lume.” 1 Ioan 2:15
Ai auzit vreodată că adventiştii de ziua a şaptea nu dansează, nu merg la spectacole, şi la alte locuri de amuzament lumesc? Mai este aceasta adevărat sau standardele bisericii cu privire la plăcerile lumeşti şi la dragostea de lume sunt deja depăşite? Oare sunt aceste standarde numai nişte relicve ale legalismului pe care deja l-am depăşit? Mai sunt şi alte biserici care obişnuiau să aibă astfel de standarde, dar ei „s-au ajustat la timpurile de astăzi.” Unde trebuie să tragem noi linia de despărţire? Si cum facem distincţia între ceea ce este un simplu obicei şi ceea ce este bine sau rău?
În capitolul 2 din 1 Ioan ni se spune: „Nu iubiţi lumea nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” Aceasta este o declaraţie destul de generală, nu-i aşa? „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.” Parcă învăţătura devine mai specifică aici. „Și lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”
Această doctrină a bisericii noastre, ilustrează mai bine decât oricare alta faptul că unele lucruri par să nu fie nici albe nici negre, ci cenuşii. Subiecte de genul celor amintite mai sus nu au un text precis de referinţă în Scriptură, şi Satana şi-a dat toate silinţele ca să introducă o grămadă de zone cenuşii, pentru că lui îi place mult această culoare. El poate face ca oamenii să treacă de la alb la negru prin aceste zone de cenuşiu. Este mult mai greu să-i faci pe oameni să treacă direct de la alb la negru. De aceea amăgitorului îi place foarte mult culoarea cenuşie.
Dacă studiezi vieţile celor care au trecut de la alb la negru, sunt foarte rare cazurile în care tranziţia a fost făcută dintr-o dată. Trecerea are loc pe nesimţite. De cele mai multe ori nimic nu pare în neregulă cu pasul numărul 1 decât doar că el conduce la pasul numărul 2. Mai mult ca sigur că nu va fi nimic asupra căruia să arăţi cu degetul, în afară de direcţia către care conduce acel pas. Acesta este locul în care culoarea cenuşie se potriveşte cel mai bine. De unde ştii unde să te opreşti? Cum poţi să afli unde să tragi linia de despărţire? Din fericire însă acesta este şi punctul în care Isus poate intra în scenă. Dacă Isus nu ni s-ar descoperi în aceste momente, noi am fi pierduţi. Dar El a făgăduit să fie cu noi, şi să ni se descopere, chiar şi atunci când intrăm într-o zonă cenuşie. „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ‘Iată drumul, mergeţi pe el!’ când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga” (Isaia 30:21).
Material preluat de pe devotionale.ro.
