Să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ!
Coloseni 3:1,2
Excursia noastră cu cortul fusese un succes, iar când strângeam lucrurile, soțul meu a sugerat să urcăm pe Muntele Princeton, din apropiere (un vârf de peste 4.267 m altitudine). Era aproape amiază, mult după ora obișnuită de plecare pentru o astfel de ascensiune, dar cerul senin și vremea perfectă ne îmbiau.
Cei doi fii ai noștri, încă mici, au fost încântați de idee, așa că, în loc să ne îndreptăm spre casă, am pornit spre începutul traseului. La un moment dat, soțul meu, pasionat de munte, a tras brusc pe marginea drumului abrupt și ne-a arătat o potecă slab conturată ce ducea spre vârf. „Hai să mergem pe aici, în loc de traseul principal! Ne va scuti ceva timp.”
Frumusețea sălbatică ne înconjura, iar moralul era ridicat în timp ce urcam. După ce am ajuns pe vârf, târziu după-amiaza, ne-am oprit să facem o fotografie de familie, apoi am decis să coborâm pe traseul principal, bine bătătorit. Picioarele obosite și o singură lanternă frontală ne-au încetinit coborârea. Băieții au aplaudat când am ajuns la indicatorul de traseu, dar știam cu toții că mai aveam de mers până la camionetă, parcată mai jos, pe drumul abrupt. După o vreme, mezinul nostru a devenit neliniștit și a rostit o întrebare care plana deja în mintea tuturor: „N-ar fi trebuit să fim deja la camionetă, tati? Dacă i s-a întâmplat ceva? Cum o să ajungem acasă?” Soțul meu l-a liniștit spunându-i că îngerii veghează asupra noastră, că suntem împreună și că Isus va avea grijă de noi. Rugându-ne cu voce tare și cântând împreună, ne-am ridicat moralul în timp ce mergeam prin întuneric. În cele din urmă, am cotit după o curbă abruptă, iar același fiu a strigat de bucurie! Găsisem camioneta exact acolo unde o lăsasem. Totul era în regulă și ne-am îndreptat spre casă.
Pe drumul spre adevărata noastră Casă, vom întâlni munți descurajatori. Chiar și în zilele însorite, cărarea poate fi lungă și abruptă, iar oboseala se poate instala. Întunericul fricii și al descurajării poate amenința să ne copleșească și ne-am putea întreba dacă nu cumva s-a întâmplat ceva care ne-ar putea împiedica să ajungem acasă. Dar împreună, să continuăm să mergem înainte, cântând cântece de speranță și curaj, știind că Isus ne-a promis prezența Sa ca lumină pe cale.
Împreună, să ne ținem privirea ațintită la Isus, Cel care a început și va duce la bun sfârșit călătoria noastră în credință. Suntem aproape de Casă!
