Tu mă încingi cu putere pentru luptă și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
Psalmii 18:39
Am crescut într-un mic oraș universitar, un loc minunat din sud-vestul Statelor Unite. Întotdeauna m-am simțit în siguranță. Aveam o mulțime de prieteni și toată lumea era foarte prietenoasă. Așa că, atunci când aveam doisprezece ani, a fost un adevărat șoc în momentul când a apărut o luptă teribilă în cadrul bisericii pe probleme de conducere.
Unii dintre oameni erau pro lideri, iar alții erau contra. Tatăl meu lucra pentru biserica noastră, așa că, din această cauză, ne-am trezit ținta unora dintre dispute.
Lucrurile au devenit violente într-o noapte, când o piatră mare, învelită într-un bilet înfricoșător, a fost aruncată spre casa noastră. Din fericire, nu a lovit casa. În dimineața următoare, am găsit piatra în curtea din fața casei noastre. Când am citit biletul, mi s-a răcit inima. Am fugit în casă și i l-am dat tatălui meu. Eram speriată și foarte dezamăgită. I-am spus că, dacă așa se comportau oamenii din biserică, nu mai voiam să am nimic de-a face cu biserica.
Tata m-a condus cu blândețe în sufragerie. Rareori foloseam camera de zi, care era pentru musafiri, așa că am crezut că am dat de necaz! Mi-a spus ceva ce nu am uitat niciodată. Ceea ce mi-a împărtășit în acea zi m-a călăuzit toată viața.
El a spus: „Dixie, nu lăsa niciodată ca oamenii să se interpună între tine și Dumnezeul tău. Oamenii te vor dezamăgi, dar Dumnezeu nu o va face niciodată.”
Din acea zi, am slujit în conducere și am trecut prin câteva încercări grele și eu. Au fost momente în care m-am simțit furioasă și neajutorată și am fost tentată să renunț, pur și simplu, la rolul meu de lider. Atunci îmi aminteam cuvintele tatălui meu și mă întorceam la Tatăl meu ceresc pentru ajutor și pentru puterea de a înfrunta lupta. Și El nu m-a dezamăgit nici măcar o dată.
Încercările aveau să se transforme în cele din urmă în biruințe. Aproape niciodată nu se întâmpla peste noapte, dar atunci când îmi puneam încrederea în Dumnezeu, simțeam cum mi se ridică o povară de pe umeri. Tatăl meu avea dreptate! Oamenii m-au dezamăgit de-a lungul anilor, dar Dumnezeu nu m-a dezamăgit niciodată.
