Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
1 Corinteni 2:9
Amintirile mele preferate din copilărie erau poveștile mamei mele în nopțile furtunoase. Tata lucra în tura a doua, iar noi, cele trei fete, ne urcam în patul mamei, în timp ce fratele meu mai mare stătea întins pe un divan în cealaltă parte a camerei. Fulgerele și tunetele ofereau efecte vizuale și sonore în timp ce mama își începea povestea despre lucruri înfricoșătoare. Ne agățam de fiecare cuvânt al ei, răsuflând cu nerăbdare. Mama știa cum să creeze suspans. Ajungea la punctul culminant al poveștii și făcea o pauză dramatică. În cele din urmă, când nu mai puteam suporta, o imploram să continue. Nu ne-a dezamăgit niciodată.
Dragostea mea de a asculta poveștile mamei mele a dus la dragostea pentru lectură. Tata ne-a încurajat cumpărând o mulțime de cărți. Îmi amintesc că am citit despre eticheta socială, tulburările de personalitate multiplă și multe alte lucruri. Cumpăram cărți de benzi desenate și îmi imaginam că suntem eroul sau eroina. Am citit o poveste adevărată despre credința unui cowboy din viața reală și a soției sale și despre luptele personale cu care s-au confruntat. Am citit, de asemenea, o carte despre promisiunea făcută lui Avraam și Sarei și despre cea mai mare istorisire spusă vreodată. Într-o zi, am decis să citesc Biblia. Am găsit povești despre intrigi, pericole, romantism și ființe supranaturale. La fel ca în viața reală, unele povești aveau finaluri fericite, în timp ce altele, nu.
În zilele noastre, nu mai citesc ficțiune decât dacă știu că va fi un final fericit. Citesc recenzii online și extrase înainte de a cumpăra cartea. Dacă ceea ce voi citi nu se termină cu bine, nu mă deranjez să fac călătoria. Mă orientez către povești care se bazează pe credință, sunt informative, inspiraționale, acestea având întotdeauna un final fericit. Îmi plac finalurile în care personajele sunt învingătoare prin haosul vieții.
Îmi imaginez că majoritatea dintre noi ne dorim ca povestea vieții noastre să aibă un final fericit. Cei care acceptă sacrificiul Fiului lui Dumnezeu nu trebuie să se întrebe cum se termină povestea lor. Promisiunea vieții veșnice este bine documentată în Cartea Sa. Atunci când încredințăm povestea vieții noastre, cu încercările și bucuriile ei, Maestrului, putem fi siguri de un final fericit, care va dura o veșnicie.
